Iuliu Haidu a jucat la Dinamo 9 ani , are la activ 3 titluri de campion ( 1964 , 1965 si 1971 ) si doua cupe ( 1964 si 1968 ) . A jucat pe post de extrema stanga clasica , era stangaci si deci postul i se potrivea .
Nu stiu exact cand s-a nascut , a inceput sa joace fotbal la Brasov . In 1962 a fost titular si om de baza in echipa Romaniei care a castigat campionatul European de juniori disputat la Bucuresti . Ca si la Gergely , nici la Haidu nu e recomandabil sa verificam daca avea chiar sub 18 ani … Editia de campionat 1962-63 a inceput-o la echipa Viitorul Bucuresti unde a fost printre remarcati . In meciul direct Viitorul – Dinamo 1-0 Haidu i-a facut viata grea lui Cornel Popa . Dupa desfiintarea viitorului Haidu a trecut la steagul Rosu Brasov unde a avut un sezon excelent , in primavera lui 1963 a debutat si in echipa nationala Romania - Germania de Est 3-2 ( meci de debut si pentru dinamovistii Datcu si Varga , primul gol marcat pentru nationala de Parcalab si de … Haidu )
In toamna lui 1963 Haidu s-a transferat la Dinamo pe un post care in ultimii ani fusese problematic , Unguroiu , Selimesy sau David fiind departe de pretentiile lui Dinamo . Fara a avea valoarea lui Parcalab , Haidu s-a impus repede ca unul din favoritii suporterilor dinamovisti . avea viteza si tehnica , faptul ca juca cu piciorul stang era o problema grea pentru fundasii adversi . Si mai avea ceva : urmarea orice mingie , chiar daca n-avea nici o sansa s-o ajunga , mergand pe ideia ca poate adversarul greseste . Si de multe ori adversarul a gresit si Haidu a devenit eternul speculant al situatiilor pierdute .
Haidu a fost titular in dubla confruntare din CCE cu Motor Jena , 2-0 la Bucuresti si 1-0 la Jena si mai apoi in meciul cu fantasticul Real Madrid , 1-3 la Bucuresti ( n-a jucat in revansa de la Madrid ) , Cu el in echipa Dinamo a cucerit primul event in 1964 . Am mai scris la meciuri célèbre despre dramatica finala de cupa 5-3 cu Steaua , un exemplu classic despre cum juca Dinamo in atac in acele vremuri . Evolutia scorului : 1-0 ( Octavian Popescu ) 1-1 , 1-2 , 2-2 ( Radu Nunweiller ) , 3-3 , 4-3 ( Fratila ) 5-3 ( O. Popescu ) . Jocul s-a bazat ca de obicei pe Parcalab care a marcat un gol si a centrat la ultimele doua , dar golul de la 2-2 care a rasturnat scorul a avut la baza o situatie pierduta speculata de Haidu . Cineva a trimis o mingie lunga pe stanga , Haidu a alergat complet fara sansa dupa ea , a iesit in spatele portii si… a ramas acolo . Portarul stelist Suciu a repus de la 6 metri , a trimis unui coechipier , Koszka , acesta a inapoiat portarului foarte incet o mingie care s-a oprit exact pe linia de 16 metri . Amandoi stelistii au ezitat , fiecare a asteptat ca celalalt sa intervina , dar de intervenit a intervenit …Haidu , care a tasnit printre ei , le-a suflat mingea si a trimis lui R. Nunweiller care de la 17 metri a marcat in poarta goala !
In toamna lui 1965 a fost meciul de pomina cu campioana europeana Internationale Milano . Am descris la topicul despre Gergely tactica de joc cu schimburile de locuri care au dat peste cap apararea italiana . Haidu a fost unul din oamenii de baza ai aceste tactici , deplasandu-se si el spre centru si intrand in spatiile libere pe care le creau deplasarile spre stanga ale lui Ene II . golul victoriei ( 2-1 ) a fost de fapt produsul acestei tactici , o combinatie intre doua extreme care jucau pe centru ! Haidu a marcat din alergare cu un voleu , preluand cu piciorul stang o excelenta pasa a lui Parcalab .
In 1967 a aparut la Dinamo generatia mexicana si Haidu a avut un concurent serios pe post in Mircea Lucescu , dar a continuat sa joace in diferite formule de atac , in care uneori Lucescu juca pe dreapta sau pe centru . In 1968 a jucat si un ultimo meci in echipa nationala , 0-0 cu Olanda la Bucuresti ( debutul nu prea convingator al lui Dumitrache in nationala ) . Anii si-au spus cuvantul , Haidu a devenit rezerva dar o rezerva de tip special , gata oricand sa intre in joc si sa joace , intotdeauna bine . In campionatul din 1971 a jucat in 14 meciuri . si-a incheiat cariera in 1972 , dupa 9 ani la Dinamo .
In echipa nationala a jucat de 8 ori . De ce atat de putin ? Poate pentru ca de fapt a jucat mereu in umbra marelui Parcalab , un rol pe care l-a inteles si l-a acceptat . Pana la Lucescu nu pot sa spun ca cei care au jucat pe postul lui la nationala au fost mai valorosi ca el , dar probabil multi antrenori au ezitat sa ia doua extreme de la aceiasi echipa si cum la Parcalab nu puteau renunta au renuntat la Haidu .
Si un ultim amanunt . cand era atacat prin alunecare Haidu sarea in sus ca sa evite contactul . saritura i-a atras o porecla care in acei ani a prins si de multe ori suporterii nostril o strigau pe teren : IEPURE !