Help - Search - Members - Calendar
Full Version: Vasile Gergely
Comunitatea virtuală a suporterilor dinamoviști > DinamoMania :: Dinamo echipa noastra > Glorii dinamoviste
Cai Lun
A evoluat în tricoul alb-roșu în perioada 1963 – 1970, fiind component al generației care a cucerit cele 3 titluri de campioană consecutive, din 1963, 1964 (event) și 1965. Pe lângă trofeul din 1964, a mai câștigat Cupa României, tot cu Dinamo, și în 1968.

Data nașterii: 28 (sau 10?) octombrie 1941. Băimărean la origini, László Vasile Gergely a început fotbalul de performanță în 1958, la CSM Baia Mare. După 3 sezoane jucate în Divizia B cu echipa locală, Vasile este înregimentat, în vara lui 1962, de Viitorul București, echipă cu care debutează în Divizia A, într-un meci contra Minerului Lupeni. Pe 19 august 1962, Viitorul București – Minerul Lupeni se încheia cu scorul de 7-0…
Nu va termina însă sezonul la această echipă. În pauza de iarnă este transferat de Dinamo, iar destinul îl aduce astfel la echipa cu care va cuceri 5 trofee în următorii 7 ani, încoronați de participarea cu echipa națională la CM din Mexic, ediția 1970.

Pe lângă trofeele amintite, Gergely mai are trecute în palmares două medalii de argint, după sezoanele 1966-1967 și 1968-1969. Între acestea două, Dinamo clasându-se pe locul 3, în 1968. De asemenea, merită menționate și cele două finale ale Cupei României, pierdute în 1969 și 1970. (Dinamo a mai pierdut o finală și în 1971, dar Gergely nu mai era la noi).

Trebuie menționat că au fost de fapt 3 frați Gergely, dintre care cel mai talentat se spune că ar fi fost Iuliu, care era și cel mai mare. Pe lângă Vasile a mai jucat fotbal și Iosif. Dacă mezinul s-a oprit la nivelul Diviziei B, iar Vasile a ajuns în echipa națională, Iuliu (cu doi ani mai în vârstă decât Vasile) a avut un teribil ghinion. Talentul său îl determinase pe Titi Teașcă să îi înmâneze banderola de căpitan al naționalei sub 17 ani. Înainte de a împlini 18 ani însă, ghinionul l-a lovit: într-un amical FCM Baia Mare – ASA Tg. Mures, este accidentat grav de portarul mureșenilor. O cangrenă rezultată în urma fracturii de gleznă tratată necorespunzător de medici, a determinat amputarea piciorului de sub genunchi!

În ce îl privește pe Vasile, cariera sa atinge apogeul în 1970, prin participarea la Campionatul Mondial din Mexic, unde a evoluat în finalul meciului contra Cehoslovaciei. Sub tricolor a jucat în total 36 de meciuri, înscriind de două ori. A debutat împotriva Marocului, pe 30 septembrie 1962, într-un meci încheiat cu victoria clară a tricolorilor antrenați de Titi Teașcă: 4-0.

În toamna anului 1970, Vasile Gergely face parte din lotul deplasat de DINAMO într-un turneu de pregătire în RFG, de unde mijlocașul nu s-a mai întors. Refuză să mai revină în țară și se stabilește în Germania, unde va mai evolua pentru încă două sezoane la Hertha Berlin. A bifat aici 35 de meciuri, fără gol marcat.

Cariera sa la Dinamo a însemnat, pe lângă cele 5 trofee, 136 de meciuri jucate (din totalul de 145 în Divizia A) și 5 goluri marcate – câte unul pe sezon din 1965 până în 1970 (din totalul celor 7 înscrise în Divizia A). A bifat de asemenea 3 sezoane europene cu Dinamo (două în Cupa Campionilor și unul în Cupa UEFA – în total 8 meciuri), marcând un gol (împotriva danezilor de la Odense, într-un meci încheiat 4-0 pentru Dinamo, în Ștefan cel Mare. Adversarul următor a fost Interul care ne-a eliminat după ce îi bătusem și pe ei în „Groapă”).
A jucat două meciuri în Cupa UEFA și cu Hertha, meciuri în care a reușit să înscrie un gol.

Ultimul meci jucat de Gergely pentru Dinamo s-a consemnat la finele sezonului 1969-1970: Dinamo învingea Crișul Oradea pe data de 18 aprilie 1970 la limită, scor 2-1.

Vasile Gergely s-a consacrat pe postul de mijlocaș dreapta. Se spunea despre el că avea niște pase extraordinare și c㠄alerga ca nebunul”. În 1966 s-a clasat pe locul 2 în topul celor mai buni fotbaliști români. Este considerat cel mai bun produs al fotbalului băimărean, alături de frații Zavoda.
iuliu
Gergely a fost unul din cei mai valorosi mijlocasi dinamovisti . A avut o cariera marcata de un moment dramatic in care se parea ca drumul lui fotbalistic s-a incheiat . S-a nascut in 1941 , de origine maghiara , numele lui este Laszlo Gergely , cu timpul a fost “transformat” in Vasile Ghergheli . Au fost intr-adevar trei frati , eroul nostru era mezinul familiei . Credeam ca fratele mai mare , cel care si-a pierdut piciorul , era portar , nu sunt prea sigur . Prima noastra intalnire cu Gergely a fost in finala cupei din 1959 , Dinamo – FC Baia mare 4-0 , in formatia baimareana figureaza Iosif si Laszlo ( avea numai 18 ani )
Ar fi putut fi unul din multii jucatori talentati care s-au pierdut prin diviziile inferioare , dar in vara lui 1962 Romania a organizat Campionatul European pentru echipele de juniori – pana la 18 ani ( pe atunci se numea Turneul UEFA ) . Au fost tot felul de zvonuri despre falsificarea varstei unor jucatori care in timpul turneului se barbiereau de doua ori pe zi ca sa para mai juniori . Nu comentez prea mult , socotiti singuri cati ani avea Gergely in 1962 …. Romania a castigat Turneul UEFA . Au jucat in acea echipa multi jucatori deveniti mai tarziu mari vedete ( printre ei extrema stanga Iuliu Hajdu care va juca mai tarziu 9 ani la Dinamo ) dar vedeta echipei a fost incontestabil interul stanga ( numarul 10 pe tricou ) jucatorul blond din Baia Mare , care “ alerga ca nebunul “ .
Dupa turneu , in euforia succesului , federatia a luat o hotarare catastrofala : a luat toti “juniorii “ participanti la turneu , a luat si toti juniorii mai talentati de pe la alte echipe si a format o echipa numita Viitorul Bucuresti , promovata direct in prima divizie . De ce catastrofala ? Pentru ca o astfel de echipa fara jucatori maturi si cu experienta era o creatie fortata care nu putea functiona si pe de alta parte distrugea si viitorul altor echipe
Exemplu : de la Dinamo a fost adus la Viitorul Radu Nunweiller si nu e greu de ghicit ce-ar fi devenit Dinamo fara Radu si Radu fara Dinamo . Viitorul s-a dovedit o echipa contradictorie , a obtinut rezultate excelente alaturi de infrangeri umilitoare . Cel mai bun rezultat : Viitorul – Dinamo 1-0 , prin golul marcat de ... Gergely .
Cu tot jocul haotic al echipei s-a impus un jucator , Gergely care va si debuta in echipa nationala in toamna lui 1962 , Romania – Maroc 4-0 . Alte meciuri de notat : Spania – Romania 6-0 9 o catastrofa care a terminat cariera lui Teasca la echipa nationala , dar si revansa Romania – Spania 3-1 , in care Gergely a fost excelent . In iarna lui 1962 Viitorul a fost desfiintata , jucatorii au fost imprastiati pe la alte echipe , Steaua si-a luat partea leului cu 6 jucatori , dar Dinamo l-a adus pe cel mai valoros , pe Gergely ( bine inteles Radu s-a intors acasa iar peste 6 luni va veni si Hajdu ) . I se anunta un viitor stralucit .
Valorosul Vasile Alexandru s-a transferat la U. Cluj si astfel postul de mijlocas dreapta il astepta . Dar … in primul meci din returul editiei 1962-63 Gergely se accidenteaza grav .
Ceea ce parea o fractura obisnuita s-a dovedit a fi cu mult mai complicata , osul era sfaramat , i s-a introdus o tija metalica in picior . se vorbea despre bietul frate mai mare cu piciorul amputat , se vorbea de o boala in familie . Despre fotbal nu se mai vorbea .
Gergely a disparut timp de un an din fotbal . Intre timp Dinamo cucerea campionatul din 1963 cu jucatorul C. Stefan improvizat pe post de mijlocas dreapta , iar la inceputul editiei 1963-64 l-a transferat pe clujeanul Petru Emil , care promitea sa fie ( si n-a fost ) unul din cei mai valorosi mijlocasi europeni . In primavera lui 1964 Gergely si-a reluat antrenamentele . In mijlocul returului a venit meciul cu Steaua . Varga suspendat ,Tarcovnicu si Ene II accidentati , antrenorii l-au introdus titular pe Gergely . Meciul s-a terminat cu un catastrofal 1-4 , dar cel mai trist a fost ca atunci cand l-am revazut pe Gergely am avut o strangere de inima : era alt jucator , cu piciorul teapan , abia alerga si era clar ca piciorul il durea la fiecare pas . Intr-un cuvant , terminat pentru fotbal , nu era sigur ca va mai putea merge normal
In finalul editiei 1963-64 Dinamo va realiza primul event din istoria clubului , luand campionatul la mare distanta si invingand Steaua intr-o dramatica finala , 5-3 .
In fotografia echipei publicata in revista Sport printre marile valori din lot era o figura tragica si trista : Gergely , a carui contributie la castigarea event-ului era infima .
Eram convins ca in vara o sa plece de la Dinamo si o sa dispara prin ligile inferioare , dar ghicitorul de jucatori , Traian Ionescu , stia el ce stia si l-a pastrat in lot . N-am inteles de ce , cu mijlocasi ca Petru Emil , Octavian Popescu si Radu Nunweiller ce sanse mai avea sa prinda echipa ? O sa vedem imediat cine a avut dreptate , Iuliu sau Tr. Ionescu .
Editia de campionat 1964-65 . dupa doua etape campionatul se intrerupe , echipa nationala cu Datcu , Nelu Nunweiller , Ivan , Petru Emil si Parcalab participa la Olimpiada de la Tokio ( locul 5 , o performanta astazi pe nedrept uitata ) . Dupa olimpiada Dinamo traverseaza o perioada grea , cu jucatori accidentati sau iesiti din forma . Urmeaza un meci greu la Brasov , n-avem echipa si din nou este titularizat Gergely . Inca nu era complet refacut , piciorul inca il durea , dar se pare ca in acel meci Gergely a hotarat sa-si demonstreze in primul rand lui insusi ca mai poate juca . La meci a asistat Helenio Hererra , antrenorul campioanei europene Internationale Milano care urma sa joace cu Dinamo in turul urmator al CCE . La Brasov Dinamo a jucat prost si a pierdut cu 1-3 . Intrebat dupa meci ce parere are despre Dinamo , Hererra a dat un raspuns diplomatic de genul “ valorosi dar obositi “ dar a tinut sa-l remarce in mod deosebit pe jucatorul blond cu numarul 5 ! Pentru ca Gergely a fost singurul care in acel joc s-a remarcat , a dat tot ce-a putut si … acesta a fost meciul in care a sfaramat o bariera fizica si psihologica si a revenit dupa 2 ani in primele randuri ale fotbalului .
Dinamo a cucerit in 1964-65 al patrulea titlu consecutiv , dupa un final dramatic la mare lupta cu Rapid . Si din nou in revista Sport aparea fotografia echipei campioane , de data aceasta cu Gergely zambind din plin , acest campionat era in sfarsit si campionatul lui .
In primavara lui 1965 a revenit si in echipa nationala , Romania – Turcia 3-1 .
Si l-am revazut pe marele jucator pe care-l uitasem , blondul care “alerga ca nebunul” , era pe tot terenul , inchidea apararea pe dreapta si isi impingea echipa in atac .
In 1965 din nou confruntare cu Internationale Milano si o victorie istorica a lui Dinamo la Bucuresti : 2-1 ( golul Italian dintr-un offside de doi metri ) . Gergely a fost unul din atuurile victoriei . Pentru a destrama apararea om la om a italienilor , antrenorii Angelo Niculescu si Tr. Ionescu au conceput o schema cu schimburi de locuri care pe dreapta a functionat perfect , cu Parcalab plecand spre centru si lasand aripa dreapta deschisa infiltrarilor si centrarilor lui Gergely . Schema a fost atat de reusita incat in anii urmatori Dinamo a aplicat-o si in campionat , schimburile de locuri dintre cei doi devenind o adevarata spaima pentru apararile adverse .
De remarcat o frumoasa victorie in 1967 , Romania – Germania de Vest ( vice campioana mondiala cu Beckembauer ) 1-0 , un joc excelent al lui Gergely care a marcat si golul victoriei . Fiind déjà un jucator experimentat , Gergely a avut un rol decisiv in incadrarea in echipa a noii generatii , cu Dumitrache , Dinu si Lucescu . Un nou trofeu in 1968 , 3-1 cu Rapid intr-o dramatica finala cu Rapid , la sfarsitul meciului fiind implicat si intr-o bataie la care au mai participat de la noi Stoenescu si de la ei Raducanu si Nasturescu .
Gergely a fost unul din oamenii de baza a echipei nationale care condusa de Angelo Niculescu a ajuns la CM mexico 1970 . Chiar daca inspre final a cedat locul de titular tinerilor Dinu , Radu Nunweiller sau Dumitru , a fost mereu acolo , gata oricand sa intre in joc sis a-si dea sufletul pe teren . In toamna lui 1968 a fost titular in meciurile din grupa , Portugalia – Romania 3-0 si Romania – Elvetia 2-0 . De asemenea a facut un meci excelent in amicalul Romania – Anglia 0-0 ( ultimul meci in nationala a lui Parcalab si meciul consacrarii lui Dumitrache ) . In primavara lui 1969 l-a inlocuit pe Radu Nunweiller operat de apendicita in meciul grecia – Romania 2-2 ( ce goluri a dat Dumitrache … ) Si in toamna lui 1969 a venit ultimul meci din grupa calificarii , cu Grecia la Bucuresti . O victorie greceasca ii califica pe ei , conducem cu 1-0 , suntem egalati , in final tremuram , apararea noastra se clatina si greseste , dar in ultimele 10 minute intra Gergely , stabilizeaza apararea , meciul se incheie 1-1 si dupa 32 ani Romania participa din nou la campionatele Mondiale ! A urmat grupa mortii de la Guadalajara . meciul cu cehoslovacia , suntem condusi cu 0-1 , in repriza a doua egalam si preluam conducerea , echipa e obosita si din nou in final Gergely intra in joc , ajuta apararea si contribuie astfel la victorie . a fost ultimul lui meci in tricoul tricolor .
In 1970 s-a transferat la echipa Hertha din Berlinul occidental unde a evoluat doua sezoane . Stilul lui de joc a fost foarte potrivit pentru fotbalul german , ziarele germane il considerau printre primii 4 mijlocasi din Bundesliga ( cu concurenti ca extraordinarul Gunther Netzer sau Overath , asta spune ceva ) . Ar fi putut fi un frumos sfarsit pentru o cariera extraordinara , ar fi putut fi si un sfarsit frumos pentru interminabila mea poveste . Ar fi putut fi , dar…. Prin 1972 explodeaza in fotbalul vest-german o poveste urata cu meciuri aranjate , in care sunt implicate Hertha si Gergely si care se termina cu suspendarea lui din viata sportiva . Pacat de un astfel de sfarsit , dar pentru mine el va ramane jucatorul blond , putin adus de spate care a avut puterea sa sa revina dupa doi ani si a continuat “sa alerge ca nebunul” cand toti se intrebau daca va mai putea sa mearga .
Cai Lun
Hm... eram entuziasmat cand am vazut ca ai postat si am inceput sa citesc rnerabdator... acum am ramas dus pe ganduri... "hm"...

Iuliu, lamureste-ma te rog... initial scrisesem in mesajul meu ca Gergely a fost cel mai bun produs al fotbalului baimarean, apoi am dat de numele fratilor Zavoda, care nu imi sunt neaparat cunoscuti, dar familiari, mi-au mai trecut pe la urechi... au fost si atacanti daca nu ma insel, si m-am gandit ca ar fi mai bine sa nu ii desconsider (chit ca au jucat la steaua... 010.gif ) cum e? Sunt comparabili, Laszlo si oricare dintre cei doi frati? Sau, e mai slab decat ei?
iuliu
E greu de comparat jucatori din generatii diferite , in orice caz Gergely nu e cu nimic inferior celor doi frati , chiar dimpotriva
Fratii Zavoda au jucat la CCA ( vechiul nume al Stelei ) prin anii '50 . Fratele mai mare , Francisc , a fost inter stanga ,numarul 10 in sistemul WM , un jucator bun dar umbrit de alti coechipieri , ca Onisie , Bone si Constantin .
Fratele mai mic , Vasile , a fost un excelent fundas dreapta , a jucat si in echipa nationala . Destul despre Steaua .
Probabil n-am prea reusit cu articolul meu , de aceea subliniez acum ca il consider pe Gergely unul din cei mai valorosi jucatori ai fotbalului romanesc din acele timpuri .
Pentru acele vremuri 36 prezente in echipa nationala reprezinta foarte mult , sa nu uitam ca a lipsit doi ani in care ar fi jucat inca cel putin 10-15 meciuri , inclusiv calificarea si participarea la Olimpiada din 1964 .
In plus cred ca a fost un fel de sacrificat al lui Angelo Niculescu , in special spre finalul carierei . Nu era cu nimic inferior lui Dumitru , dar toti il acuzau pe A. N. ca ii favorizeaza pe dinamovisti si intre doi jucatori egali l-a preferat pe rapidist . E o parere personala a mea .
Ciudat ca nimeni n-a mai vorbit de el , e un jucator uitat . Nici antrenorul Angelo Niculescu nici fostii coechipieri Nelu si lica Nunweiller , Fratila sau Parcalab n-au pomenit nimic despre el .
Cai Lun
Ba eu unul mi-am dat seama ca Gergely a fost ceva special din ceea ce ai spus. Ma gandeam sa te intreb daca a fost chiar unul dintre preferatii tai, dar nu am intraznit... icon_mrgreen.gif
iuliu
De fapt puteai sa indraznesti , Gergely a fost unul din preferatii mei . Pacat de povestea urata de la sfarsit , poate ca acesta e motivul pentru care altii l-au uitat , dar cred ca dupa 35 ani il putem ierta .
E tipul de jucator pe care l-am admirat . Mi-au placut foarte mult marile talente , vedetele de tipul lui Ozon , Parcalab , Dumitrache , Dudu Georgescu sau Al. Moldovan . Cand vedetele au fost in forma echipa a dat spectacol , a castigat la 3-4 goluri diferenta , a facut meciuri care raman in memoria suporterilor . Dar sunt si zile in care vedetele nu merg . Si in astfel de zile cei care au dus echipa in spate si au adus victorii chinuite cu 1-0 au fost luptatorii , cei care isi dadeau sufletul pe teren , jucatori de tipul lui Nelu ( marele meu preferat ) , Lica si Radu Nunweiller , Al. Satmareanu , Custov , Dinu ( jucatorul , nu antrenorul si desigur nu scriitorul ) sau Gergely . Si un campionat se castiga cu multa sudoare si cu multe victorii chinuite cu 1-0 . Si poate ca tocmai asta ne-a lipsit ieri in meciul cu Otopeni ( cine mai sunt si astia in fotbal ) cativa jucatori de tip gergely care sa lupte si sa aduca in final cele trei puncte ( sper sa nu plangem la sfarsit dupa cele 2 puncte pierdute )
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.
Invision Power Board © 2001-2012 Invision Power Services, Inc.