Orãdean la origini, Bãcuþ s-a nãscut pe data de 12 iulie 1927. Dupã ce a evoluat mai întâi la echipele locale Stãruinþa (1941) ºi Libertatea (1945), debuteazã în Divizia A la ITA Arad, chiar într-un meci împotriva fostei sale echipe, Libertatea. La Arad, cucereºte cu formaþia textiliºtilor douã titluri (în 1947 ºi 1948) ºi o Cupã a României, în anul în care ITA Arad reuºea eventul – 1948.
În 1949, la un an dupã fondarea clubului Dinamo, Bãcuþ vine în ªtefan cel Mare, unde se impune imediat ca titular. Seriozitatea, sârguinþa, disciplina ºi modestia, i-au adus banderola de cãpitan al echipei.

Era un fundaº de fier, putea evolua ºi mijlocaº, având clarviziune în joc. A reuºit performanþa de a nu primi nici un cartonaº galben sau roºu! Cu el lider în teren, DINAMO a cucerit în 1955 primul titlu de campioanã din istoria clubului, la capãtul unui sezon în care defensiva roº-albilor a fost depãºitã de doar de 19 ori (cu toate acestea, recordul celor mai puþine goluri încasate într-un campionat nu ne aparþine). De notat în palmaresul sãu, ar fi ºi cele 4 titluri de vicecampion, dintre care 3 consecutive, reuºite cu Dinamo - în 1951, 1952, 1953 ºi 1956.
Cariera ºi-o va încheia în oraºul natal, la CS Oradea, echipã contra cãreia jucase ultimul meci în prima divizie, îmbrãcând tricoul lui Dinamo - se întâmpla pe 15 iunie 1948.

Gheorghe Bãcuþ a îmbrãcat tricoul naþionalei de 28 de ori. A debutat la numai 18 ani ºi douã luni, sub comanda lui Coloman Braun, într-un meci al cãrui rezultat nu vrem sã îl pomenim, contra Ungariei, la Budapesta, pe 30 septembrie 1945. Sub tricolor a înscris o singurã datã. În 1947, pe data de 6 iulie, România juca la Sofia ºi învingea Bulgaria, în cadrul Campionatului Balcanic ºi al Europei Centrale, cu scorul de 3-2 - Bãcuþ deschizând scorul în minutul 38.

În ciuda unei cariere respectabile, mai ales în acea perioadã, Gheorghe Bãcuþ se va stinge prea devreme din viaþã. A decedat pe 11 iulie 1974, cu o lunã înainte de a împlini 47 de ani. A fost maestru emerit al sportului.

Fratii Bacut au fost precursorii fratilor Nunweiller .
Fratele cel mare , Gheorghe Bacut I , a jucat la Dinamo din 1949 pana in 1957 . Postul pe care s-a consacrat , atat la Dinamo cat si la echipa nationala , a fost cel de mijlocas stanga , numarul 6 in vechiul sistem de joc WM . A facut cuplu cu Calinoiu , preluand sarcini defensive si ajutand apararea . In mod sigur n-a primit nici un cartonas de nici o culoare ( cartonasele vor aparea in fotbal peste vreo 25 ani ) dar se vorbea despre el ca despre un jucator foarte corect care reusea sa-si indeplineasca sarcinile defensive aproape fara sa faulteze .
In 1951 a venit la Dinamo si Ladislau Bacut II care a jucat stoper pana in 1957 . Cei doi frati au fost titulari in echipa care in 1955 a adus lui Dinamo primul titlu de campioana .
Curios , cei doi au jucat stoper + mijlocas stanga , numerele 3 si 6 pe tricouri ( pe atunci numarul de pe tricou indica postul pe care juca in teren respectivul jucator ) , exact aceleasi posturi si aceleasi numere pe care le vor purta peste 10 ani ceilalti frati , Nelu si Lica Nunweiller !!