"nazistu'"  :lol:  :lol:  :lol:  

potolitzi-va cu din astea

ai vreo problema cu ultrasii nazisti de extrema dreapta din galeria lui Dinamo?

cartonas galben. inca un apelativ de genul asta si va fi rosu.

am o problema cu toti nazistii si cu toti cei care viseaza numai singe si alte timpenii asemanatoare. cresteti copii! nu puteti ramine asa.

Dreapta si stanga fiintei noastre nationale
 

Mentalitatea populara de pretutindeni distinge, dintotdeauna, intre dreapta si stanga, intre drumul la care pasesti cu dreptul si lucrul facut cu mana stanga. De copil am invatat ca nu exista pacat mai mare decat sa-ti faci semnul crucii cu mana stanga... Mana dreapta, pe latineste dexter, este mana indemanarii, a dexteritatii. Stanga, pe latineste sinistra, vorbeste de la sine si ea despre vechimea distinctiei dreapta-stanga.  

Odata cu triumful dizolvant al revolutiei franceze, a fi de stanga ajunge sa insemne a fi de partea progresului social, a innoirii, devine un atribut pozitiv al omului politic. A fi de dreapta, dimpotriva. De aceea voi incerca sa deduc, sub numele opozitiei dreapta/stanga, termenii si realitatile aflate azi intr-o incordata adversitate, aflate asadar la originea tensiunilor care lipsesc existenta noastra de seninatatea si impacarea din primordii.  

Drepturile omului... Drepturile, deci. Dar nu au aceste drepturi ale omului prea mult cu dreapta. Dimpotriva, cu stanga mai degraba. Si as incepe cu aceasta afirmatie: este de stanga orientarea axata pe promovarea drepturilor, iar de dreapta este mentalitatea care pune pe primul loc grija fata de indatoriri. Propun deci sa distingem intre cei obsedati de drepturile lor, preocupati sa li se recunoasca cat mai multe drepturi si, la nevoie, privilegii, iar pe de alta parte, cei atenti sa-si asume in intregime, fara rest, indatoririle, obligatiile cu care ii incarca conditia de om, de cetatean, de parinte.

Evident, lumea in care traim de doua secole este o lume obsedata de respectul pentru drepturile omului... Care drepturi, evident, nu pot fi ignorate si incalcate. Numai ca deseori aceste drepturi ale omului, adica ale insului, vin de se opun drepturilor popoarelor, ale neamurilor. Caci au si ele niscai drepturi, a caror recunoastere se inscrie printre legile firii. Supravietuirea neamului se afla deasupra tuturor drepturilor bietului individ. Interesul speciei primeaza fata de cel individual. Asa se face ca murim cu totii, ca indivizi, in chip legiuit, fiecaruia supravietuindu-ne izbavitor specia, neamul, familia, copiii... Numai astfel capata sens si inceteaza de a mai fi absurda cruda moarte. Suntem sortiti ca viata noastra sa le-o dedicam lor, cetatii si neamului. Intelegand si acceptand asta, suntem si gandim de dreapta!  

La cei mai multi oameni, mintea cu care s-au nascut le e de vreun folos numai pentru a se revolta, pentru a-si inventa sau descoperi temeiuri noi ale nemultumirii. Si mai ales nemul-tumirea de sine, de la ea incepe stanga. Prin ratiune, omul, iluminat si iluminand in jur, descopera neincetat in cat de multe feluri lumea aceasta ar putea fi mai bine intocmita. Lucifer, deci. Marele sinistru!  

Nici doua parale nu face insa ratiunea, inclusiv logica - si ea tot de stanga! - daca nu am avea, ca un adaos decisiv sau corectiv al acestei ratiuni, intuitia. Intuitia! Partea inexplicabila si nedemonstrabila, de necuprins in bietele noastre vorbe sau cifre, a intelegerii, a priceperii, a cunoasterii. A inteligentei. Intuitia, acest instinct al adevarului, este de dreapta.  

A fi de stanga este ceva care se poate usor demonstra si argumenta, tine de domeniul evidentei. Sare in ochi! Asa cum ar fi, bunaoara, inechitatea sociala. Ce poate fi mai nedrept decat inegalitatea? Suntem, prin nastere, egali in fata legii si a lui Dumnezeu. Iata unul dintre cele mai de stanga percepte! Dintre cele mai „sinistre". Confiintit in toate constitutiile secolului nostru!  

Si totusi, exista ceva mai nedrept decat aceasta inegalitate! Acest lucru atat de nedrept este insasi egalitatea! Egalitatea intre oameni care nu se nasc egali, inzestrati cu aceleasi pu-teri si supusi acelorasi nevointe! Aceasta egalizare fortata, care se face impotriva firii, caci are ea socotelile ei atunci cand il naste pe unul mai destept decat altul, aceasta egalitate, dupa Aristotel, este lucrul cel mai nedrept, cel mai absurd! Suntem sortiti sa fim inegali, aceasta inegalitate tinand seama de insasi natura fiintei. Dar numele de inegalitate este tendentios, prea de stanga, in fapt fiind vorba de diversitate, infinita diversitate din univers! Cum sa i te opui si ce sa corectezi la ea? Suntem inegali pentru ca suntem diferiti, si prin asta, datori sa ne implinim ceea ce fiecare dintre noi are numai al sau! Ca sansa unica si irepetabia in istoria universului! Ca misiune! Semnul reusitei fiind tocmai aceasta implinire, adica autenticitatea, a fi egal cu tine insuti, a nu nazui himeric si vulgar la ce nu ti-e sortit sa fii!  

A fi de stanga sau de dreapta nu este o atitudine politica, ci este mai inainte de orice, un mod de a-ti trai viata. Stangasul se indarjeste sa-si construiasca propria personalitate, riscand astfel lipsa de autenticitate. Dreptasul se supune firii sale; pentru el autencitatea si organicitatea sunt virtuti supreme. De dreapta poti sa fii intr-un singur fel, care nu este usor de nimerit sau priceput. De stanga poti sa fii in mai multe feluri. De aceea, stanga se poate amagi ca practica li-bertatea, confundand varietatea posibilitatilor de a gresi cu varietatea optiunilor, a atitudinilor, pluralism politic etc.  

Omul, se zice, cu cat inainteaza in varsta devine mai de dreapta, se intelepteste, pricepand mai bine rosturile acestei lumi. O fi! Dar inaintand in varsta s-ar putea spune si ca omul, in felul acesta, imbatranind, oboseste de fapt, se resemneaza, renunta la luciferismul junetii, se dedulceste la automatismele existentei, la comoditatea pasului facut pe o carare deja batuta de altii inaintea sa! A fi de stanga inseamna sa simti nevoia irepresibila de a schimba lumea, potrivind-o unui model construit cat mai rational posibil. Ideea cea mai rationala fiind egalitarismul. Ne nastem egali sau macar asa ar trebui sa fim. Asa s-a gandit si Procust, al carui mit defineste atat de bine excesul stangist. Pentru excesul de dreapta nu avem nici mitul si nici -ismul corespunzator, dovada ca acest exces nu prea s-a intamplat, fiind si un nonsens: excesul firescului!  

A fi de dreapta inseamna sa simti riscul ca lumea sa fie schimbata anapoda, aiurea, dupa socoteli pri-pite. A fi de dreapta inseamna sa traiesti cu spaima ca schimbarile la care vor unii sa supuna lumea ar putea duce la desfiintarea nu a ceea ce este rau, ci a putinului bine care s-a adunat pana la noi. A fi de dreapta inseamna sa simti binele care se afla in tot raul, drept care incercand sa elimine un rau, reformatorii lumii nasc, cel mai adesea, un rau si mai mare! Rau cu rau, dar mai rau e fara rau... Ce vrea sa zica asta e lucrul cel mai greu de priceput pentru mintea prea rationala a unora!  

Stanga a creat in istorie o multime de forme fara continut. Cele mai rasunatore, mai goale pe dinauntru, fiind acele forme numite democratie si progres. Democratia, draga de ea, care l-a condamnat la moarte, prin vot universal, atat pe omul cel mai intelept de cand lumea - Socrate, cat si pe cel mai curat la suflet din cati au calcat iarba pamantului: Iisus. Atat de grozava este ideea de a gandi si hotari cu zeci de mii de capete deodata! Cat priveste progresul, acest minunat progres al batei, devenita racheta intercontinentala, al medicinei cu penicilina ei si alte minuni tamaduitoare, care au salvat zeci de milioane de vieti pentru a putea spori cu ele numarul celor ce mor de foame, azi mai multi ca oricand! ,nici ca exista deasupra acestui progres vreun sistem mai bun de a ne fura singuri caciula!  

Intr-o lume de care probabil nu o sa avem parte, o lume in care fiecare isi cunoaste si isi face datoria, drepturile omului, adica ale celuilalt, se afirma de la sine, in chipul cel mai firesc. Visez la o lume, cea de maine-poimaine, in care dreptul suprem, cel mai aprig revendicat de miile de ma-nifestanti si activisti ai statului de drept, sa fie dreptul de a te achita integral de toate datoriile cu care te incarca extraordinarul noroc de a te naste ca om, ca fiu al cetatii si al propriilor parinti. In felul acesta vadindu-se ca dreapta si stanga se presupun in mod dialectic. Pasim cu dreptul, dar pasul urmator este cu stangul. La fel si in viata, suntem cand de stanga, cand de dreapta, aceasta cumpanire regasindu-se si in regula universala a simetriei. De mult, intr-un text de astrofizica, din care n-am prea inteles mare lucru, am gasit aceasta fraza enigmatica: „Universul este usor asimetric spre dreapta, ceea ce unii astronomi interpreteaza ca pe o dovada a existentei lui Dumnezeu"... Usor aplecat spre dreapta... Asa ma simt si eu, trecut cum sunt de 40 de ani, aceasta fiind varsta pana la care i se mai ingaduie unui om normal sa fie de stanga... Mintea cea de pe urma... Ceea ce ar dovedi o data in plus, dar inca insuficient de clar pentru multa lume, ca adevaratul conflict nu este cel de clasa, ci conflictul dintre generatii, dintre varste, adica, in timp, conflictul cu tine insuti. Care nu este deloc obligatoriu, inevitabil, daca ai norocul sa fii tot de dreapta si pana la 40 de ani. Se pare ca un astfel de tineret se ridica azi in Romania. Un tineret de dreapta! Doamne, ajuta-le!