ALEXANDRU SZATMARY cunoscut sub numele de fotbalist SÃTMÃREANU II s-a nascut la Oradea pe 9 martie 1952. De altfel, a debutat in divizia A, la 18 ani, la clubul Crisul Oradea ( intr-un meci castigat cu 2-1 la Tg. Mures) pentru care a jucat in sezoanele '69-'70 si '70-71.

Sub culorile alb-rosii a evoluat intre 1971 si 1980, fiind unul dintre cei mai longevivi fundasi dinamovisti.

'71-'72 - Locul 7 - 16 meciuri jucate - 1 gol marcat
'72-'73 - Locul 1 - 16 meciuri jucate
'73-'74 - Locul 2 - 28 meciuri jucate
'74-'75 - Locul 1 - 29 meciuri jucate
'75-'76 - Locul 2 - 20 meciuri jucate - 5 goluri marcate
'76-'77 - Locul 1 - 34 meciuri jucate - 5 goluri marcate
'77-'78 - Locul 5 - 30 meciuri jucate - 1 gol marcat
'78-'79 - Locul 2 - 20 meciuri jucate - 2 goluri marate
'79-'80 - Locul 5 - 13 meciuri jucate

A fost campion al Roamaniei cu Dinamo de 3 ori ('73, '75 si '77).
A jucat pentru Dinamo de 10 meciuri in Cupa Campionilor si tot 10 in Cupa UEFA.

Desi a fost fundas, a inscris 2 goluri pentru Dinamo in cupele europene, si ambele au fost goluri in fata unor echipe mari. Primul a fost golul victoriei cu 1-0 de la Bucuresti in fata lui Real Madrid (in 1975), iar al doilea, un an mai tarziu, in meciul din deplasare cu AC Milan, pierdut, din pacate, cu 2-1.

Dupa plecarea de la Dinamo a mai jucat in BUNDESLIGA la VFB Stuttgart (timp de 2 sezoane, intre anii 1980 si 1982 jucand in total 32 de meciuri in prima divizie germana, cea mai buna performanta cu Stuttgart fiind ocuparea locului 3 in ’81 si participarea in Cupa UEFA.), iar apoi s-a transferat in Statele Unite jucand doua sezoane pentru echipa Fort Lauderdale ('82-'83, '83-'85 ) si unul pentru (1984-1985) FSV Salmrohr
unde a si-a si incheiat cariera in 1985 .

A jucat in 30 de partide pentru echipa nationala a Romaniei.


Satmareanu a "fugit" în fosta R.F.G. în urma unui meci cu Eintracht Frankfurt.
Regimul comunist l-a pedepsit exemplar, primind o condamnare de 10 ani inchisoare pentru tradare de neam si tara si fiind sters din toate statisticile si pozele cu Dinamo !
Conform declaratiilor lui, Satmareanu, a fost unul dintre putinii din echipa care aveau tupeul sa se puna cu Cornel Dinu in momentele in care acesta nu era foarte amabil cu coechipierii.
La sfarsitul unui meci disputat la Resita, intre cei doi a izbucnit un conflict din care Procuroru' a iesit ceva mai sifonat. La reintoarcerea la club, zvonul "bataliei" se raspandise si nu putini au fost cei care l-au felicitat pe Satmareanu.
Tot la capitolul mondenitati am putea adauga ca prin presa se zvoneste ca bun prieten cu celebrul Sepp Blatter.

Dupa incheierea carierei s-a stabilit in Germania la Trier devenind om de afaceri.
Dupa Revolutie, a revenit in fotbalul romanesc, ocupand pana de curand functia de presedinte al clubului din orasul natal: Fc Bihor Oradea.
La Oradea a lucrat cu fostul sau coleg Ion Marin ca antrenor si cu EmerichJenei.


___________

Acest topic ar fi trebuit deschis pe 9 martie cand Satmareanu implinea 56 de ani. Nu la-m deschis pentru ca.... Lasa, nu va spun acum.

Pentru informatiile despre unul dintre fotbalistii cei mai importanti care au jucat pentru Dinamo trebuie sa-i multumim lui Dili.

Al. Satmareanu II a fost unul din cei mai valorosi fundasi centrali care au evoluat la Dinamo . Avea un fizic impozant de care a stiut sa se foloseasca . jucator atletic , foarte sigur in aparare si cu urcari periculoase in atac.
A fost ultimul dintre jucatorii transferati de Traian Ionescu , care il " ochise " inca de la oradea si l-a adus la Dinamo la numai 19 ani . N-a mai apucat sa-l antreneze , Tr. Ionescu si-a incheiat cariera de antrenor la Dinamo in 1971 .
Satmareanu a venit in toamna lui 1971 si a avut norocul de a juca in cuplu cu Nelu Nunweiller III de la care a invatat multe. In aceasta perioada a avut loc si dramaticul meci 2-2 cu Spartak Tirnovo ( vezi topicul de meciuri celebre ) .
Satmareanu a ajuns repede titular la noi si la nationala de tineret .
In primavara lui 1972 , dupa ce Nelu Nunweiller si-a incheiat cariera de jucator , Satmareanu urma sa devina jucatorul de baza in aparare , dar... ghinion , a suferit o fractura care l-a tinut pe tusa vreo 6 luni . A revenit in turul campionatului 1972-73 si dupa o scurta perioada de refacere a devenit din nou titular la Dinamo si la nationala de tineret . In primavara lui 1973 a fost meciul de la Resita , o infrangere cu 1-4 in care am incasat 3 goluri de la un oarecare... Dudu Georgescu. Au fost ceva zvonuri despre un conflict si despre " sifonarea " lui Dinu in tren la intoarcerea de la Resita . Nu vreau sa intru in amanunte , suntem pe un forum de fotbal , nu de bushido . Al. Satmareanu a fost unul din jucatorii de baza ai echipei care a castigat dramaticul titlu din 1973 ( merita recitita povestea titlului in topicul titlurilor castigate de Dinamo ) .
Va mai castiga inca doua titluri , in 1975 si 1977 . In primavara lui 1974 si-a inceput si cariera de titular in echipa nationala , Romania - Japonia 4-1 intr-un meci amical . Atat la Dinamo cat si la echipa nationala i-a avut ca parteneri pe jucatorii Sandu Gabriel ( alta " gaselnita " a lui Tr. Ionescu , un mare talent din nefericire si-a incheiat prea repede cariera din cauza vietii nu prea sporive pe care a dus-o ) si Vasile Dobrau ( o mare promisiune care nu a confirmat pe masura asteptarilor ) .
In 1979 a suferit din nou o fractura . A revenit spre sfarsitul sezonului , inca nu complet refacut . Pana astazi sunt sigur ca daca Satmareanu ar fi fost 100% apt de joc , acel 3-4 cu F. C. Arges nu s-ar fi produs si Dinamo ar fi luat titlul in 1979 . Pur si simplu 100% Satmareanu ar fi reusit sa-l opreasca pe regretatul Dobrin , cum a mai facut-o de atatea ori si cum o va mai face inca o data peste doar trei luni , in meciul 1-1 de la Pitesti .
Si in toamna lui 1979 a venit confruntarea cu Eitracht Frankfurt in cupa UEFA . Dupa 2-0 la Bucuresti a venit returul , cu un arbitru ostil , care i-a lasat pe nemti sa practice un joc mult prea dur si in plus a prelungit meciul pana cand nemtii au marcat al treilea gol , castigand nemeritat cu 3-0 . Nu stiam atunci ca acesta va fi ultimul meci al lui Satmareanu , care a ramas in vest si ne-a lasat cu o aparare gaurita pentru care nu-l iert nici acum , dupa 29 ani .




Sa fie oare acelasi motiv pentru care povestea succeselor dinamoviste se incheie in 1984 ?

Domnu' Iuliu, comentariile dumneavoastra sint intotdeauna pline de sens
si daca ar fi sa le punem pe toate la un loc am avea in fata o frumoasa
istorie a clubului Dinamo Bucuresti.

Tocmai de aceea, ingaduiti-mi sa va reimprospatez memoria cu privire la
meciul din mansa a doua a turului doi al Cupei UEFA disputat de Dinamo la
Frankfurt pe Main in compania echipei din localitate in toamna anului 1979.


Dinamo venea la Frankfurt cu un avantaj de doua goluri stabilit la Bucuresti
cu doua saptamini inainte, meci in care cei doi portari au facut un meci fantastic
si in care diferenta de scor ar fi putut fi si mai mare.
In meciul din Germania portarul Stefan a aparat fantastic si scorul a fost 0-0
pina in minutul 75 cind atacantul lor, Bun Kun Cea, poreclit de dinamovisti si Cea Pan Kur,
a inscris cu capul la o lovotura de colt.
In minutul 89 Multescu a primit al doilea cartonas galben si a fost eliminat de pe teren cind scorul
era inca 1-0.
Arbitrul intilnirii a prelungit meciul pina in minutul 93 cind la o centrare usoara portarul Stefan
,nepresat de nimeni, a scapat mingea din mina care a cazut in capul lui Hollzembein aflat cazut
la pamint in careul de sase metri. Mingea se putea duce oriunde, dar nu stiu cum s-a facut ca
s-a dus in poarta. Scorul fiind 2-0 ca si la Bucuresti au urmat prelungiri.
Eintracht a mai marcat un gol in prima repriza de prelungiri, meciul terminindu-se intr-adevar
cu scorul de 3-0.
Mai doresc sa mentionez ca in acel an Eintracht Frankfurt a cistigat Cupa UEFA intr--o finala
cu Borussia Moenchenglabach 2-3 si 1-0.
Borussia descalificase Universiatea Craiova in turul trei 2-0 si 0-1. In meciul din Germania
nemtii marcasera primul gol dupa ce mingea iesise in aut de poarta si al doi-lea dintr-un offside de
doi metri.
A fost anul renasterii fotbalului Romanesc, anul in care doua echipe Romanesti, Dinamo si Universitatea Craiova
si-au demonstrat clasa continentala.


Sanatate!

Mos Ion Roata , corect , la sfarsitul asa-zisului timp regulamentar de joc scorul a fost 0-2 , am pierdut in prelungiri .
Ca sa avem fotografia completa , sa amintim si ca pe la mijlocul reprizei a doua Dinu s-a accidentat , dar , pentru ca Dinamo facuse deja doua schimbari , a continuat sa joace lovit si schiopatand facand eforturi deosebite, pentru a nu-si lasa echipa in inferioritate . Golul nemtilor a venit mult mai tarziu decat minutul 93 . Intr-o perioada in care arbitrii fluierau sfarsitul exact la timp , arbitrul a prelungit meciul vreo 7 minute (!) , dadea impresia ca n-o sa fluiere sfarsitul decat dupa ce nemtii marcheaza , chiar daca asta o sa ia o ora . In prelungiri nu mai aveam nici o sansa . Golul primit complet nemeritat prin minutul 97 , dupa gresala lui Stefan , a insemnat si prabusirea fizica si morala a lui Dinu , care n-a mai gasit forta sa continue in prelungiri si a iesit de pe teren , lasand echipa in 9 oameni . Nu , nu-i reprosez numic , a jucat accidentat si a fost atat de aproape de calificare.... Nu-i reprosez nici palma pe care i-a tras-o lui Stefan inainte de a iesi de pe teren .
Dupa socul infrangerii complet nemeritate , a venit si socul Satmareanu , de care am auzit a doua zi la Europa Libera .

Am reusit sa gasim, prin bunavointa lui Crap, o poza cu echipa, poza in care apare si Satmareanu.

Click to view attachment

Este fotografia echipei care a castigat dramaticul titlu de campioni din 1973 .
Satmareanu avea numai 21 ani dar era deja omul de baza din aparare .
Interesant daca Crap mai are ceva fotografii din acele timpuri .