Help - Search - Members - Calendar
Full Version: Angelo Niculescu
Comunitatea virtuală a suporterilor dinamovişti > DinamoMania :: Dinamo echipa noastra > Glorii dinamoviste
COSMIN C
S-a nascut la 1 octombrie 1921, la Craiova- antrenor emerit. A inceput fotbalul la Craiova, la echipa Rovine Grivita in 1937. A mai evoluat la F.C. Craiova, Carmen Bucuresti, Ciocanul Bucuresti si Dinamo Bucuresti unde isi si incheie activitatea competitionala in 1949. Din 1952 alege cariera de antrenor, mai intai la echipa de juniori a clubului Dinamo, in 1953 preluind prima echipa., la conducerea careia ramane 4 ani, castigand si titlul in 1955. In sezonul 1958-1959 este antrenor la CCA si divizionara B Tractorul Brasov.In 1959 este numit antrenor federal. detine aceasta functie pana in 1962, dupa care in perioada 1963-1967 antreneaza din nou echipa Dinamo, castigand Cupa Romaniei (1964) si campionatul (1965). In 1967 revine la F.R.F ca antrenor federal iar in 1968 prea conducerea echipei nationale, reusin sa realizeze doua dintre cele mai valororoase performante din istoria fotbalului romanesc: calificarea la C.M. din Mexic si calificarea in sferturile de finala ale C.E 1972.
Revine la Dinamo pentru un singur an in sezonul 1979-1980.

Cam asta ar fi, in cateva cuvinte.... dar va las sa cititi mai jos amintirile lui IULIU despre profesorul Angelo Niculescu.

QUOTE
Angelo Niculescu a primit in 1967 o echipa care nu mai participase la un Mondial din 1938 ! De multe ori Romania a fost aproape de a obtine vreo calificare si de fiecare data exact in final se alegea praful. Eram spaima meciurilor amicale si ciuca batailor in meciuri cu miza. ( de multe ori cu rezultate catastrofale ). Cu Angelo Niculescu totul s-a schimbat , cand a plecat dupa numai 5 ani a lasat in urma o echipa care participase la CM 1970 ( cu numai 16 echipe ) si ajunsese printre primele 8 la Europenele 1972. Un tip deosebit , calm sigur , si-a impus stilul de joc pe care l-a dorit , fara sa se lase influentat de urletele unor ziaristi "specialisti" . O singura data mi s-a parut ca s-a infuriat , cand "specialistii" i-au cerut sa-l dea afara pe "temporizatorul" Radu Nunweiller sa Angelo Niculescu a dat faimoasa replica cu tricoul cu nr 10 .
Si acum ceva cronologie. Ceva amintiri din cariera de jucator , mijlocas la Ciocanul Bucuresti , component al primei echipe la formarea clubului Dinamo , coechipier cu Ozon. Inceputul carierei de antrenor , a antrenat echipa care a cucerit primul titlu de campioana din istoria clubului Dinamo ( daca tatal meu ar mai fi fost in viata as fi putut scrie mai mult despre aceasta perioada )
Perioada celor 4 campionate consecutive 1962-65 . Angelo Niculescu era antrenor federal dar a colaborat strans cu antrenorii Traian Ionescu ( pe care l-a si inlocuit in 1964 ) si Nicusor. Prima intalnire cu doi tineri jucatori , Lucescu si Radu Nunweiller. Dramatica confruntare cu Internationale Milano din 1965 , 21 si 0-2 , daca nu gresesc Angelo Niculescu si Tr. Ionescu au conceput impreuna tactica de joc cu schimbari de locuri care a destramat la Bucuresti teribila aparare italiana.
In primavara lui 1967 un meci catastrofal , 1-7 cu Elvetia la Zurich in calificarea pentru CE 1968 , il aduce pe Angelo Niculescu ca antrenor , ( de fapt a fost o "cooperativa" de antrenori ) pentru meciul cu Italia la Bucuresti . Misiunea : sa evite o noua catastrofa , rezultatul infrangere 0-1 ( peste un an italienii vor fi campioni europeni ) In toamna Angelo Niculescu e deja antrenor principal. Prima misiune Olimpiada Mexico 68 , nu prea reusita. Adversara e echipa Germaniei de Est , pierdem la Berlin cu numai 0-1 si avem mari sperante , mai ales ca intre timp invingem vice-campioana mondiala Germania de Vest cu 1-0 ( era desigur un meci amical , a marcat Gergely ). Dar in returul de la Bucuresti cu Germania de Est pierdem din nou cu 0-1 si ...adio Mexic ( la 0-1 noi am avut o perioada de dominare , dar Sasu a ratat un penalty )
In primavara lui 1968 , doua mari vedete si-au facut debutul in nationala : Cornel Dinu ( 1-1 cu Austria la Linz ) si Dumitrache ( 0-0 cu Olanda la Bucuresti ) .
Grupa pentr calificarile la CM pare a fi o grupa imposibila , cu Portugalia ( locul 3 la CM 1966 , echipa lui Eusebio , probabil ar fi fost campioana mondiala daca turneul din 66 n-ar fi fost in Anglia ) Elvetia ( o adevarata specialista in eliminarea favoritelor , mai venea si dupa acel 1-7 ) si Grecia. Se califica numai o echipa din grupa deci sansele sunt nule.
Primul meci 0-3 cu Portugalia , ne-am batut singuri , portarul Coman a avut un meci catastrofal.
S-a vorbit atunci de demiterea lui Angelo Niculescu dar din fericire n-a fost timp. Dupa o saptamana meci amical la Bucuresti cu campioana mondiala Anglia . Scor 0-0 , remarcati Gergely , Radu Nunweiller ( revenit in fotbal dupa un an de hepatita si promovat titular la echipa nationala desi la Dinamo isi cauta inca loc ) Dumitrache si Parcalab ( la ultimul meci in nationala) Urmeaza Elvetia la Bucuresti , 2-0 , primul gol al lui Dumitrache in echipa nationala , meci fantastic al lui Radu Nunweiller.
In ianuarie 1969 meci de pregatire 0-5 cu Borusia Monchengladbach ( Angelo Niculescu declara in ziar ca a vazut un jucator de mare viitor , Gunther Netzer ) . Urmeaza meciul cu Anglia pe Wembley , o echipa de copii obtine un 1-1 nesperat contra campioanei mondiale. In acest meci in repriza a doua s-a nascut temporizarea. Interesant ce explicatie va da Angelo Niculescu acestei tactici , explicatia mea atunci a fost intentia ( de altfel perfect justificata ) de a evita obisnuitele catastrofe dupa ideea " jucam cu echipe mai bune ca noi , sa nu le dam mingea si sa vedem cum joaca fara mingie" . Tactica s-a bazat pe Radu Nunweiller , pe capacitatea lui de efort , de a se demarca si de a pasa precis. Tin minte cum in repriza a doua englezii alergau dupa mingiile moi ale lui Radu si aproape ca le interceptau dar...numai aproape. ( golul nostru penalty Dumitrache).
A urmat 2-2 cu Grecia la Atena ( dubla a lui Dumitrache ) rezultat care parea bun , dar seara la radio am aflat bomba : Elvetia a invins in deplasare la Lisabona , ii ajunge un egal cu noi la Lausanne si se califica. Egal dupa 1-7... cine se astepta la ce va urma.
Meciul de la Lausanne , in minutul 3 gafa a lui Boc , unelvetian scapa singur si e blocat de Raducanu. Spre sfarsitul primei reprize , autogol elvetian ! In repriza a doua atacuri elvetiene , meci fantastic al lui Boc ( pacat ca....) si castigam neasteptat cu 1-0
Calificarea s-a decis in toamna lui 1969. Mai intai revansa cu Portugalia care venea la victorie. Meci fantastic facut de cuplul Dobrin - Dumitrache si victorie 1-0 ( faza de spectacol creata de Mopsul si finalizata de Gascan )
Ultimul meci , aproape infarct cu Grecia la Bucuresti. O victorie ii califica pe eleni , care au venit pe 23 August sa castige !. Conducem la pauza cu 1-0 , dar in minutul 50...1-1 si ne revin in memorie toate ocaziile ratate in trecut. Urmeaza o lupta pe viata si pe moarte , dar in final 1-1 si calificare la Mondiale !!! . Tragerea la sorti pentru CM , grupa mortii de la Guadalajara cu Brazilia , Anglia si Cehoslovacia. Turneul final , explozia , echipa ii pierde pe Dobrin si Raducanu ( din motive disciplinare ) si din cu totul alt motiv pe Dan Coe ( supra motivatie , omul a cedat nervos , incercand sa faca totul in teren )
Primul meci infrangere 0-1 cu Anglia , faza faimoasa Dumitrache - Bobby Moore , primim gol pe o gresala Satmareanu + Adamache. Urmatorul meci victorie 2-1 cu Cehoslovacia , suntem condusi din primele minute dar rasturnam rezultatul.( gol spectaculos Neagu si penalty Dumitrache ) Si in sfarsit 2-3 cu Brazilia , revenirea lui Raducanu , inceput catastrofal 0-2 , echilibram jocul si in ultimul sfert de ora dominam ( goluri Dumitrache si Dembrovsky)
In tot timpul turneului si dupa accea Angelo Niculescu a fost tinta atacurilor ziaristilor , condusi de Eugen Barbu si de un tanar scandalagiu promitator , Ovidiu Ioanitoaia. Dupa ei , daca i-am fi scos pe Lucescu si Radu Nunweiller si ar fi jucat Dobrin am fi fost campioni mondiali ! ( secundul lui Angelo Niculescu la mondial a fost Emerich Vogl , un om deosebit ca jucator si antrenor.0
Calificarile pentru europene 1972 ( in acea vreme in turneul final mergeau numai 4 echipe ) Grupa cu Cehoslovacia , Wales si Finlanda , din nou numai o singura echipa se califica. Revenirea lui Dobrin.
In toamna lui 1970 primul meci 3-0 cu Finlanda la Bucuresti. Urmeaza un meci dramatic cu Wales la Cardiff. Pe o vreme cumplita ambele echipe fac eforturi fantastice au ocazii de gol si in final 0-0 ( in final nu stiam daca sa fiu vesel ca n-am pierdut sau sa fiu trist ca n-am castigat ) In primavara lui 1971 meciul cu Cehoslovacia in deplasare , din nou temporizare care aproape reuseste , dar incasam un gol in minutul 88 si din nou Angelo Niculescu este tinta atacurilor ziaristilor.
Urmatorul meci in toamna victorie fara probleme 4-0 cu Finlanda la Helsinki , dar fara Dumitrache care va lipsi pana la sfarsit.
A urmat un meci dramatic cu Cehoslovacia la Bucuresti ( antrenor secund Ozon , cred c-a fost debutul lui Iordanescu in nationala) Pentru calificare aveam nevoie de victorie. Meci fantastic al lui Dobrin. Conducem cu 1-0 ( Dembrovsky ) obtinem un penalty dar e ratat de Lucescu. Dupa cateva minute Lucescu joaca mingea cu mana in propriul careu dar ... arbitrul nu vede. Grava gresala a lui Raducanu care arunca mingea lui Capkovici si 1-1 , totul pare pierdut , repunem de la centru , cursa pe dreapta a lui Lucescu , centrare excelenta si Dobrin inscrie cu capul . 2-1 scor final.
Urmeaza victorie fara probleme 2-0 cu Wales si... suntem printre primii 8 in Europa. Urmatorul adversar e Ungaria , care in acele vremuri era un fel de cioclu pentru noi. Confruntare dramatica. In primul meci 1-1 la Budapesta ( se spune ca la un corner un ungur se pregatea sa respinga cu capul , din spatele lui Satmareanu i-a strigat "las-o' in ungureste si ala a lasat-o ). Mari sperante pentru meciul retur 80000 spectatori pe 23 August , dar... ungurii ne conduc de doua ori si cu greu obtinem 2-2 . Al treilea meci la Belgrad , meci de cosmar. Suntem condusi , egalam prin Neagu , Ratam o ocazie enorma ( portarul iesit din poarta , Neagu trimite cu capul de la vreo 30 metri , mingea topaie spre poarta goala si... iese afara la vreo 5 centimetri de bara) si luam gol prin minutul 88 infrangere nemeritata 1-2 .
Intr-un fel povestea ar fi trebuit sa se incheie aici , dar urmeaza lupta pentru calificare pentru Mondialele din 1974. Grupa cu Albania , Finlanda si Germania de est.
In primul meci in toamna lui 1972 catastrofa 1-1 cu Finlanda la Helsinki. Meci greu , Conducem cu 1-0 ( Radu Nynweiller ) se parea ca mergem spre victorie , dar in ultimele minute Raducanu prinde o mingie , are un black-out si ramane trantit pe mingie ( voiam sa tin mingea pana fluiera arbitrul sfarsitul ) arbitrul a fluierat dar... a acordat lovitura libera indirecta si am incasat un gol.
Urmeaza 2-0 cu Albania la Bucuresti ( meciul revenirii lui Dumitrache in nationala) si.. gata. Dupa 40 meciuri , AN este demis de la conducerea echipei , sunt adusi alti antrenori care sa aduca rezultate mai bune. Rezultatul : Romania se va califica din nou la Mondiale abea in 1990 !
Fara indoiala Angelo Niculescu a scris una din cele mai frumoase pagini din istoria fotbalului romanesc . E adevarat ca a avut la dispozitie jucatori excelenti , dar majoritatea lor au fost promovati de Angelo Niculescu ( ce alt antrenor l-ar fi lasat in poarta pe Rica Raducanu ? )
Cai Lun
Zilele acestea aveti ocazia sa vedeti in sectiunea SPECIAL de pe prima pagina, un interviu realizat de DinamoMania cu Angelo Niculescu. O excelenta lectie de istorie pentru cei tineri si cu rabdare (?!), care vor sa afle mai multe despre trecutul si oamenii care au facut din Dinamo clubul pe care noi il iubim.

Puteti accesa articolul si de AICI.

De asemenea, va recomand sa aruncati o privire si in galeria foto care aduce in premiera pentru microbisti imagini inedite, din ARHIVA PERSONALA A MAESTRULUI!


...iar aici puteti descarca inregistrarea:

Link pentru interviul cu Angelo Niculescu - prima parte

Link pentru interviul cu Angelo Niculescu - partea a doua

Link pentru interviul cu Angelo Niculescu - partea a treia

Link pentru interviul cu Angelo Niculescu - ultima parte
COSMIN C
OPINIE Angelo Niculescu, antrenorul care a condus România la Mondialul din 1970, crede ca un jucator ca “Briliantul” ar fi facut diferenta în Mexic.

“De ce vreti sa vorbiti cu mine? Nu m-a mai cautat cineva de la ziar de mult timp”. Asa ne-a întâmpinat de la receptorul unui telefon fix Angelo Niculescu. A depasit 86 de ani si initial nu credea ca mai are ceva de zis în fotbalul actual.

Si totusi accepta întâlnirea. In apartamentul sau situat pe o strada aproape de Liceul “Spiru Haret”. Profesorul e trist, dar încearca sa-si ascunda starea. De trei saptamâni e singur. L-a parasit sotia, plecata pe drumul fara întoarcere. Recunoaste. “Sunt bulversat. Când stai peste 60 de ani cu cineva si te trezesti dintr-o data singur, te simti gol. Mai ales la vârsta mea, la care nu mai ai prea multe variante”, spune cu glasul unui om cu sufletul golit. Angelo Niculescu are un fiu, dar niciun nepot. Discutia despre fotbal îl prinde însa. Vine cu o mapa si un pix de parca el ne-ar lua interviu si nu invers. Debuteaza ferm. “Orice discutie despre fotbal trebuie sa înceapa cu regulamentul. Câte echipe de acum îsi fac pregatirea dupa regulament? Niciuna. Regulamentul e Constitutia fotbalului”, accentueaza fostul selectioner. E oarecum suparat pe tactica de acum. “Jucatorii nu mai sunt educati în spiritul jocului. Nu stiu sa deposedeze atacând mingea. Se reped la adversar. Atacantii se rezuma la a fi serviti. Nu vin sa-si creeze ei situatii de gol. Si nu alergam cât trebuie. Conteaza doar rezultatul, nu si prestatia”, afirma venerabilul tehnician. Ne simtim ca la o lectie la Scoala de Antrenori în care, aflându-ne în pielea lui Andone, Rednic, Cîrtu, Grigoras sau Magiun Barbu, suntem dojeniti ca înduram nerabdarea patronilor care vor imediat rezultate. Spiritul de ziaristi tineri, dornici de senzational nu se pupa nicicum cu genul lui Angelo Niculescu. Intâi fotbalul, apoi cancanul. “Dom’le, eu nu înteleg nici invazia asta de fotbalisti straini. Pai când mergeam în turneu prin Africa sau America de Sud bateam la aia, saracii, ca la fasole! Acum, dupa 30-40 de ani, nu stim cum sa-i aducem la noi. Asta înseamna ca ei au progresat enorm, pe când România da înapoi. Nu e normal.”, mai declara nea Angelo.

Stiti cum eram noi la Mondialul din 1970? Cum a fost Angola sau Trinidad Tobago în 2006. Lumea voia sa batem tot. Pai cum sa bati Anglia sau Brazilia? Poate doar daca-i luam la box.
Angelo Niculescu


Piturca, peste Puiu si Ienei

... Piturca

Imi place cel mai mult. Acum s-a maturizat mult si se vede asta.Apreciez ca tine la disciplina

... Iordanescu

Nu-mi placea cum se comporta pe banca. Facea circ cu icoanele lui. Nu e normal. Toti suntem credinciosi, dar nu trebuie sa ne manifestam asa

... Ienei

Ei bine, Ienei când era selectioner umbla numai cu nasul pe sus. Nu baga pe nimeni în seama. De când nu a mai fost nimic a devenit sociabil si vorbaret


GENERATIA 1970 vs GENERATIA 2008

“Dinu era zeflemist, Nunweiller nesociabil”

Rica Raducanu: “Portar bun si un tip haios. Era mai mult cu mintea la spectatori. «Taticu’ cutare», prin tribuna, ziceai ca e la teatru. De aceea mai facea gafe. L-am luat deoparte: Daca mai ridici capul, esti împotriva echipei”.

Dinu: “Jucator foarte bun si baiat inteligent. Avea un stil mai zeflemist si îsi permitea sa-i ironizeze pe toti, mai ales ca ceilalti nu-i puteau raspunde la fel”.

Radu Nunweiller: “Sportiv de exceptie, dar nesociabil. Când a plecat din tara, a rupt legatura pâna si cu fratii lui. Am înteles ca sotia i-a impus asta. Nu l-am mai vazut din 1990”.

Lita Dumitru: “Nu mi-a fost frica în ’70 cu el, chiar daca avea 20 de ani. L-am testat înainte la un turneu în Africa si a mers, asa ca am mizat pe el. Era foarte constiincios”.

Dembrovski: “Jucatorul care nu a fost apreciat niciodata asa cum merita. Un fel de Dorinel Munteanu. Alerga întruna fara nicio problema, si dadea si goluri”.

Lucescu: “Adevaratul lider. Un tip foarte destept si cultivat. El facea legatura între banca tehnica si jucatori si de aceea, chiar daca nu era mereu în forma, începeam echipa cu el”.


Sandu Neagu: “Era viclean si rapid. Nu avea probleme cu bautura când juca. Ulterior s-a apucat de baut, poate si pentru a le face pe plac suporterilor care îl chemau la sprit”.

“Chivu e prea comod, iar Radoi laudaros”

Bogdan Lobont: “Portar bun si matur. E complet ca si calitati puse în practica. Nu exagereaza cu nebunia portarilor si a procedat corect ca a venit înapoi în tara".

Cristi Chivu: “Nu-mi place cum se misca. E în scadere mare. Poate si din pricina accidentarilor a devenit comod. Nu mai depune efort si a devenit nesigur în interventii”.

Gabi Tamas: “Foarte bun fundas. Puternic si sigur pe el, va ajunge si mai mare. Imi place ca joaca simplu si eficace, iar la cap e imbatabil”.

Mirel Radoi: “Nu ma încânta deloc. Prea laudaros si face prea mult caz de el. Intre fotbal si declaratii a ales declaratiile. Si cu ele a ramas”.

Razvan Cocis: “Un jucator chiar interesant. Va creste si el, pentru ca se vede ca e educat. Este mijlocasul care nu vrea sa iasa în evidenta, dar care tine jocul”.

Nicolae Dica: “Ca atacant nu-l ajuta fizicul. E prea ghebuit, n-are alura. Trebuie sa plece de la Steaua, altfel se plafoneaza si mai mult”.

Ciprian Marica: “Imi place mult de el si e genul pe care mi l-as fi dorit în echipa pentru ca e bataios. Din pacate, mi se pare ca se automultumeste usor”.





(sursa: Prosport)
COSMIN C
INTERVIU / ANGELO NICULESCU Fostul selectioner crede ca “Il Luce” a fost umilit pe nedrept de federatie.

Veteranul antrenor a ramas în relatii foarte bune cu Mircea Lucescu si Cornel Dinu, care îl si viziteaza când au timp.


Cât s-a schimbat fotbalul?

Destul cât sa creada unii ca l-au reinventat. Principiile sunt aceleasi, difera viteza si capacitatea de efort a fotbalistilor.


Cu cât se alearga mai mult?

Cam 100%. Noi românii suntem uimiti de asta, dar strainii alergau si atunci enorm. La un meci cu o selectionata din Olanda, am masurat un mijlocas de-al lor, de statura medie, si câtiva de-ai nostri. Dinu, care a depus cel mai mult efort, a alergat 4.000 de metri, dar olandezul 7.000. Majoritatea de la noi alergau însa 2.000 de metri, dar aveam si câtiva sub 1.000. Nu le dau numele, ca-i fac de basm!


Nici acum nu stam foarte bine fizic.

Calitatea noastra nativa este inteligenta. Noi trebuie sa speculam ce lasa altii descoperit. Asa au fost marile noastre victorii. La razboi nu putem merge, pentru ca nu ne ajuta fizicul.


Asa procedati si dumneavoastra?

Normal. Asa i-am surprins pe multi. N-am crezut niciodata în varianta de a cuceri Pamântul, cum ni se mai cerea pe la sedinte. Nu se putea, ca l-au cucerit altii înainte!

Cum îi împacati pe Cornel Dinu si pe Mircea Lucescu?

Când a fost vorba de interesele echipei, nici unul, nici altul nu au facut figuri. In afara terenului nu tineam sa fie prieteni.


Care e mai bun antrenor?

Rezultatele demonstreaza ca Lucescu. Si Dinu e valoros, dar el nu a fost pe faza când trebuia. Cornel a încercat sa-i faca pe jucatori sa se ridice la nivelul lui intelectual. Mircea s-a coborât la nivelul jucatorilor. De aici s-a creat diferenta asta.


Merita Lucescu sa se retraga ca antrenor de la nationala?

Lucescu nu va mai antrena nationala. A primit niste bobârnace pe care nu le merita si nu are de ce sa treaca peste asta. E un antrenor de succes si cu asta i-a palmuit pe multi.
Despre Gigi Becali ce parere aveti?

E un tip foarte simpatic, îmi place mai ales generozitatea sa fata de oamenii nevoiasi. E uneori prea impulsiv si se implica prea mult în problemele interne ale Stelei.
Celebra “temporizare” mai e actuala?

Sigur ca da. Ideea de baza a “temporizarii” a fost aceea de preparare a jocului la mijlocul terenului pentru declansarea actiunilor ofensive pe spatiile libere

(prosport)



CONVINGERE Profesorul e de parere ca adevaratul artist al gazonului trebuie socotit “Printul din Trivale”.

Incet-încet, discutia aluneca spre concret. Angelo Niculescu e de 75 de ani în fotbal. Are o memorie de elefant. Tine minte nume, date, goluri. Chiar si de pe vremea când se juca fotbalul cu bretele la pantaloni. Vorbeste despre Bodola, Baratki, Petschovski, Ozon, Dobay, Gica Popescu, cel vechi, nu varianta DNA, cum vorbim noi de Mutu, Chivu sau Marica. Pentru generatia Jetix, a lui Naruto sau a lui Spiderman, Bodola e poate titlul unei benzi animate. Pentru Angelo Niculescu e cel mai mare fotbalist român din toate timpurile. “Dobrin (foto) sau Hagi nu se puteau compara cu el. Era jucatorul complet. Nu-i lipsea nimic”, puncteaza Niculescu. Si totusi, “Hagi sau Dobrin?”, încercam o provocare. “Dobrin”, raspunde imediat. “Gicu dadea culoare fotbalului. Era un artist pentru ca îmbina placutul cu utilul. Hagi a fost un fotbalist foarte abil, cu o clarviziune excelenta în joc, dar cu disparitii din sistemul echipei”, e de parere profesorul. “Iar Mutu?” “Fotbalist de clasa. Respecta toate standardele de azi. E puternic, ambitios, feroce. De Mutu as fi avut nevoie în 1970, cu Brazilia. La 2-1 pentru ei s-au relaxat. Cazusera, dar noi n-am avut pe cineva care sa traga echipa dupa el. Sa-i bage în degringolada totala. Ne-au mai dat un gol stupid, dar am revenit si am redus diferenta. Pare absurd ce spun acum, dar cu Mutu în echipa aceea poate nu pierdeam cu Brazilia. Era o conjunctura de care puteam profita”, îsi aminteste el.

REGRET Ex-tehnicianul nationalei povesteste cum fugea “Gâscanul” din cantonament pentru a merge la distractie.

Subiectul “Dobrin” nu poate fi evitat. Incercam pe ocolite. “Ce jucatori v-au creat cele mai mari probleme?” Raspunsul e dezarmant de direct! “Doar Dobrin. Cerea mereu un tratament special. Sa faca ce facea si la club, adica doar ce voia el. Or, la nationala nu se putea asta. Era comod si nu depunea efort decât daca avea chef. Altfel, era baiat de treaba. Niciodata n-a fost obraznic. Nu stiu ce l-a apucat în Mexic”, povesteste antrenorul care nu l-a folosit niciun minut la Mondialul de acum 38 de ani. Explica degajat: “Lui Gicu nu-i era gândul la fotbal. Pleca noaptea din cantonament împreuna cu Rica Raducanu si veneau dimineata. Odata i-am asteptat în paturile lor, eu si secundul, ca sa nu ne mai poata minti. Seful delegatiei a vrut sa-i trimitem acasa, dar m-am opus, pentru ca ne faceam de râs. Dobrin se uita mereu la englezi. Aia mai beau câte o bere, mai stateau la o terasa, dar erau campioni mondiali. Noi ce eram? Niste anonimi. La ultimul meci de pregatire s-a tras undeva în stânga, la umbra tribunei, si nu se misca de acolo. I-am zis: «Gicule, ce faci?», «Nea Angelo, eu nu pot. Nu vezi ce soare e?». «Gicule, tu ai zis ca nu poti. Eu cu umbrela pe teren n-am cum sa te bag.» Si atunci, eu de ce sa joc cu Dobrin? Ca sa-i fac lui un hatâr si sa ma compromit eu? Oricum, la vremea aceea nu mi-a reprosat nimeni nimic. Dupa ani de zile s-a ridicat problema: de ce nu a jucat Dobin în Mexic? Acum ati aflat de ce nu a jucat. Daca as fi avut ceva cu el, nu l-as mai fi chemat ulterior la lot, dar el a venit si a jucat foarte bine. Si-a dat seama ca a gresit”, încheie Angelo Niculescu.

(prosport)
Cai Lun
Of....

Ce clipe cumplite... cand am fost la ei, se vedea ca desi au trecut atatia ani, formeaza un cuplu si mai mult decat atat... erau impreuna... erau ei, de neconceput sa se separe... iar acum... ce trist... mi-e teama ca inevitabil, de fapt mi-e teama ca va veni prea repede...
Erau un singur suflet, iar acum o bucata s-a rupt... ceea ce a mai ramas in picioare nu poate decat sa sangereze pana cand....
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.
Invision Power Board © 2001-2012 Invision Power Services, Inc.