Acest topic va fi considerat un cadou pentru copiii dinamomaniaci, pentru ca astazi este ziua lor.
Este daca vreti locul de joaca al forumului, locul in care copiii sa se "prosteasca" cat vor, sa-si barfeasca profesorii, iar "mosii" n-au voie sa intervina. Aici si numai aici copiii au voie sa converseze in limbaj chat, ym, cine intelege bine, cine nu sa se racoreasca in Taverna cu o halba de bere rece. ( va imaginati ca pedepsele vor fi mult mai aspre cand gresiti in afara gradinitei).

Dreptul de a fi inscrisi in aceasta gradinita de lux il castigati postand o amintire din perioada in care ati scos peri albi bietelor educatoare.
In functie de aceste mesaje mai tarziu vom forma grupele, mica, mijlocie si pregatitoare si vom da startul concursurilor pentru copii.


Sunt interzise cu desavarsire dicutiile serioase.


Asadar, La Multi Ani, copii mici si copii mari! Sa inceapa distractia!

Ce drept...nici un drept....asta e cadoul meu al meeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeu
bai fratilor..daca m'as apuca sa povestesc toate prostiile si tampeniile pe care le faceam...doamne
La ordine zilei era enervatul educatoarei....in primul rand..bateam baietii la greu, nu respectam programul de somn de la pranz, indoiam toooate furculitele de pe masa...hm....fugeam de la gradinita:)):))
Oricum....si acum imi amintesc...cand a venit Mos Craciun la mine la gradinitza cu cadou'(era o plasa maaare, in care era un trenulet, un soldatel d'ala care merge pe burta...si un arc)...si ne'au pus doamnele sa facem program artistic, cu cantecele..poezii...dansuri..in fine....si dupa ce ca eram un drac si jumatate..mai faceam si pretentii...k io vreau sa dansez cu baiatu ala,nu cu blondu....ca io vreau sa fiu in primu rand..sa ma vada mosu:)):))...in fine...
vine Mosu', ma asez in brate la el....imi zice el nush ce vrajeli....si scoate cadou...normal ca'mi bag nasu' in punga...si fantastic...ce'mi doream era exact acolo....ma uit io asa la el...ma uit la cadouri...si incep.."da' de unde stii ca asta vroiam?tu stai si asculti la gaura cheii?..ca io nu ti'am scris nici o scrisoare nimic"...ma ridic...si incep sa'l trag de barba si sa urlu ca el nu e Mosu....ca mosu nu stia ce vreau io....ca io vreau pe mosu' nu pe ala.....si sa vezi nene cum a sarit educatoare sa ma ia de acolo...."Sabina, fii cuminte, nu fa aia...nu tipa....nu trage mosu....hai spune o poezie..cere'ti scuze".Ti'ai gasit cine....nu m'am lasat pana nu i'am smuls barba si pana n'am fugit cu ea:)):)).....va dati seama ca se uitau astia ca la circ....parintii radeau...parintii mei nu stiau pe unde sa se ascunda...da io eram victotioasa...demascasem infractoru'.....

si asta e una...asa....din repertoriul gradinitza....sunt muulte amintiri....pe care o sa le scriu p'aciulea.....ca daca tot am primit cadou:>:>de la mooos Cosmin:)):))
LA MULTI ANIIII!!!!!!!!!!!!!!!!
ps.....sa nu'ti lasi barba...ca al meu esti

Adik noi inteleg k n'avem voie aici ?

Ba da, copii de toate vasrtele, conditia e sa-ti amintesti ceva de pe vremea cand erai soim al patriei.

Aha. Atunci cica e ziua noastra ! 1 iunie

beeiiii...RED....erai supy k nu ai voie...acu' pune mana si scrie..ca am asa o pofta de rraaaas

La Mullti Ani tuturor copiilor !!!

Io nu-mi mai amintesc prea multe de cand eram "soim al patriei" ...
A ! Ba da ! Am castigat un concurs numit "Desene pe asfalt" (un fel de graffiti pentru micii ultrasi ai patriei ) ! L-am desenat cu creta pe tovarasul Niculae C. cum rupea o bomba nucleara si o transforma in tractor
Apropo Cosmin, eu am fost si pionier fruntas, dar tu cred ca ai prins si UTC-ist (cred ca suntem un exemplu negativ pentru Gradinita )

Ia sa spun si eu ca altfel sunteti in stare sa ma dati afara.

Undeva la tara am petrecut acei ani. Adica "tara" d-aia cu ulite pline de praf, cu garla unde vara dam la peste cu alaul iar iarna ingheta beton si se transforma intr-un imens pationoar.
Asa... gradinita avea program prelungit, ca sa aiba copiii unde ramane pana se intorceau seara parintii de la munca. Nu era cazul meu, nu exista nici un motiv pentru care sa raman dupa amiaza acolo. Mai ales ca marea problema a copilariei mele a fost somnul de dupa amiaza. Ahhh, ce bine ar fi sa ma oblige cineva acum sa dorm dupa ora 13 macar doua ore. In fine...
Si atunci ce cautam acolo? Pai aveam doua motive seriose: farfuria rosie si painea cu marmelada.
Farfuria: toate farfuriile erau albe, una singura era rosie. Si noi vreo 20. Nu mai stiu exact care era criteriul, dar tanti bucatareasa nu dadea nicodata farfuria aia aceluiasi copil doua zile la rand, decat in cazuri exceptionale, merite deosebite, se dadeau lupte serioase sa intri in gartiile dumneaiei sa primesti ciorba in farfuria aia. Evident, nu puteam lipsi.
Marmelada: dupa somnul de dupa amiaza, inainte de a pleca acasa, primeam o gustare. O vad si acum si imi lasa gura apa cand ma gandesc, painea rotunda, imensa si neagra, calda, taia tanti ditamai feliile de abia le tineam in mana, si calupul de marmelada adus din pivnita... Ce minunatie... Ai mei insistau sa vin la pranz acasa, mai ales ca stiau ca nu pot dormi si -i deranjez pe ceilalti, imi cumparasera acasa o farfurie rosie, imi luau marmelada. Degeaba. Nu era ca acolo. Si ce farmec avea sa am farfuria mea daca nu ma luptam cu nimeni pentru ea, daca nu trebuai s-o farmec pe tanti bucatareasa, care.... era chiar o tanti a mea, matusa adevarata....

Cosmine, maine vin astia mici si ne iau la misto ! Ce garla-patinoar si marmelada ? Tu n-ai auzit de Counterstrike si Parazitii ?

Ma duc la somn sa-mi odihnesc oasele batrane.... O idee buna cu acest topic

Eu cand eram la gradinita terminam "orele" pe la 12 (daca tin bine minte) si in fiecare zi venea bunica sa ma duca acasa. Odata nu era in Sibiu bunica asa ca o trebuit sa vina tata dupa mine...... ma asteapta el in fata cand vede el ceva, MAMA unei colege de grupa!!!! MAMA respectiva avea vreo 30 de ani si pot zice ca din ce imi aduc aminte, natura o fost foarte darnica cu ea ....... de a 2-a zi incolo nu stiam eu de ce vine numai tata dupa mine, nu pricepeam, stiam ca are oroare sa astepte, pana ies eu de la ore, ascultand barfele babelor care isi asteptau nepotii...... abea dupa ceva ani mi-am dat si eu seama ca "mamica" respectiva era motivul pentru care mergeam de fiecare data la inghetata dupa gradinita......

Cati ani zici ca aveai?

@bascanu...LOOOOOOOOOL....mi-a placut in orice caz..

Lasa asta, vezi ca sunt conditii de indeplinit ca sa scrii aici.

Ia sa povestesc si io ceva....infara de faptul ca traumatizam profii la ore.....
De cand ma stiu io am fost o fata asa mai baetoasa mai batausa....Cand eram la gradi obisnuiam sa-mi bat colegii de grupa....nush..nu aveam motive dar imi placea sa le ard cate o palma....Cel mai rau am facut-o odata cand am batut o colega...stiu ca i-am dat un pumn in fata si a inceput sa-i curga sange atunci am patit-o rau si cu ai mei si doamna educatoare.....Da tot nu ma stamparam....Dak nu ma bateam cu copii la gradi ma bateam pe stadion...asa mica cum eram....Tata a fost fotbalist pana la 22 de ani...dupa ce m-am nascut io s-a lasat de performanta dar a continuat la o echipa facuta asa...cu colegii de la serviciu..era un campionat intre firme....de la 3 ani tata ma purta cu el la meciuri....si era prieten cu unu din echipa adversa care avea un baiat de vreo 5 ani....Ne-a lasat in tribuna pe amandoi..ca cica avea si tribuna "stadionul" ala si mi-a zis taica-so sa nu-l bati ca nush ce....Io nu-l bat....si baiatu ala...(nici nu mai stiu cum il chema....) a zis ca taica-so ii mai bun ca tata...io nu ca tata e mai bun....ma si ce m-a putut enerva(aveam si io nervi ) ca l-am lovit...

Cam de astea lucram io pe la gradinita..de aia am facut gradi apoi camin...iara gradi (da in alta parte si apoi la scoala) eram o fetita problema....

La Multi Ani Tuturor copiilor!!!

Lasa Paul...sa aud povestea ta...

Imi aduc aminte cu placere de vremurile bune ale copilariei mele. Sa incep cu inceputul bineinteles, la vreo 1 an de zile, am picat din pat in cap si de aia cred ca sunt cam dus cu pluta pe Somes. Pana sa merg la gradinita il terorizam pe fratele meu mai mare cu lucruri normale varstei mele, il muscam, ii stricam jucariile, il loveam iar dupa aceea mergeam la mama si dadeam vina pe el ca m-a batut.
Urcand valoric pe treapta vietii, la gradinita erau grupe de romani si de bozgori, deci in curtea gradinitei erau un razboi mondial total, ne loveam cu nisip, lopeti, masinute sau soldatei. O data imi aduc aminte ca i-am spart unui bozgorel capul cu o piatra si am fost catalogat "personaj negativ" de catre cele doua educatoare ale mele. Apoi urmeaza celelalte lucruri normale, nu dormeam de dupa-masa, faceam nazuri la mancare si obisnuiam sa rup scaunele...
"LA MULTI ANI!" copiilor de pretutindeni ...

stiu k sunt noua pe forum dar am si eu amintiri de la gradinita pe care le port in suflet... am fost un copil problema mai ales pt k nu obisnuiam sa dorm la pranz, iar pt a scpa de somn avea si propria mea teorie aceea k noaptea se doarme nu ziua ce mai exasperam pe toata lumea ku obsesia mea si ar mai fi cv k eram prea incapatanata si nu ma lasam pana nu optinea ce vreau k sa numai zik k aveam genunchi mereu juliti...

La Multi Ani pentru toti adolescentii dinamomaniaci (care nu au implinit 18 ani )

Ha, ha, ha, am prins si UTC si ASC, si de toate....Ca vorba cantecului, "utecistii de azi, comunistii de maine, sunt ai patriei brazi, utecistii de azi!"

alte cantece mai stii??

Da, "Am cravata mea sunt pionier", dedicatie pentru Red, si "Noi in anul 2000 cand nu vom mai fi copii".

Ce v-a venit fratilor imi dau lacrimile

Nici asta? "Soimii patriei, soimii patriei, spre lumina vor zbura, / Soimii patriei, soimii patriei, Pentru tine tara mea"

La multi ani tuturor dinamomaniacilor(vorba lui dudu) care se mai simt inca copii in sufletul lor!

@ COSMIN C __astea le stii de la copii tai nu de la tine , pe vremea noastra nu erau soimi , ce ti-a venit ? Sau vrei sa-i inciti pe astia mici sa vezi care a fost soim ?

Se spune cã cu cât înaintezi în vârstã, cu atât îþi sunt mai aproape amintirile din copilãrie. Pe mine m-au urmãrit câteva toatã viaþa. Prima dintre ele se leagã de subiectul abordat cu atâta generozitate de UTC-istul ãsta bãtrân de Cosmin. Prima zi la grãdiniþã. Aveam ºorþuleþ nou, cu fundã roºie pe care o fãurea mama, punându-mã sã þin palmele paralele, uºor distanþate. Aveam niºte emoþii de muream. Am ajuns la grãiniþã ºi m-au dat pe mâna educatoarei. Spre disperarea mea am vãzut cã mama ºi-a luat tãlpãºiþa lãsându-mã dreacu acolo, singur ºi al nimãnui. Parcã mã înþepau ochii ºi aº fi dat drumul la niºte urlete ºi plânsete, dar îmi era ruºine. Cum dracului sã plângi ditai bagabondu' ? Ok, am trecut peste asta mai ales cã în clasã erau aproape toþi prichindeii de pe la blocuri. Ne-am aºezat la lucru cu cariocile, cu plastelina ºi nu mai ºtiu ce inginerii ne dãduse educatoarea. La un moment dat simt un imbold de a mã duce la wc. E, lasã cã trece. Aº ! Mã gândesc: am fãcut sau n-am fãcut dimineaþa ? Parcã am fãcut ! ªi atunci ? Asta este am nevoie mare ! Fiind o fire mai sfioasã, cum dracului sã te duci la educatoare sã-i spui tanti mã cac pe mine ? Nu-i frumos ! Fac o încercare dar când ajung prin dreptul lui tanti educatoarea mã fâstâcesc ºi mã întorc la locul meu. Iar pornesc atacul, imboldul fiind mare de tot. Iar mã roºesc ºi mã fâstâcesc. Iar mã duc la locul meu, dar pe drum nu s-a mai putut ºi îi dau drumul relaxat. Dupã o treabã ca asta cui sã-i spui ete ce-am fãcut eu ? Parcã era de spus ... Norocul meu cã aveam acei ciorapi cu chiloþi... mare minune a tehnicii textile comuniste. Aceia dintre dumneavoastrã care nu ºtiþi ce dracului erau ãºtia o sã vã spun cã, aºa cum le spune ºi numele, erau niºte chiloþi legaþi de niºte ciorapi ca un tot unitar. Adicã dintr-o bucatã. Asta a fãcut ca ceea ce fãcusem eu sã nu se vadã. Dar puþeeeeaaaa .... Pânã i-au lãsat pe ceilalþi nervii ºi s-au apucat sã cerceteze. N-a durat mult ºi am fost dovedit. Educatoarea n-a spus nimic ºi m-a dat pe mâna unei femei de servici de p'acolo. Biata femei m-a luat ºi m-a spãlat pã unde trebuia ºi am apãrut nou nouþ iarãºi. Vreau sã spun cã din cauza chiloþilor ãia mi-a ajuns cãcatul pânã în talpã. Off, ce vremuri ....

Hai ca mati suparati cu gradinita voastra , eu martalogul batrin stiti cita gradinita am facut O ZI .De ce ? Saraca mama mi-a luat ghiozdanel (cine isi adce aminte , unele de tabla cu niste desene frumoase pe ele ) doamne ce mindru eram de mine , vorba lui Cosmin acolo tot satul de copii si de prin imprejurimi . Dar nu o lungesc vine mama ma ia de la grdinita , ajungem acasa , ma pune sa ma dezbrac , ma fac ca nu o aud , apoi ma pune sa-i aduc un faras , iar ma fac ca nu aud , pina ii vine nervii pe mine si ma intreaba ce inseamna asta , la care eu ma strimb la ea si o si scuip ___asta invatasem eu la gradinita ___cind mi-a tras mama o scatolca si m-a interebat unde am invatat eu asta __La grdinita , mama zice si ea __Fi-tar gradinita a dracu daca te vei mai duce tu la gradinita . Si asta fu toata gradinita mea fratilor !

Oare dak fac si eu asa nu ma mai lasa la scoala?

@Leaveyou ....vai ce tare a fost asta....nu ma pot opri din ras

asta chiar a fost un moment marcant

I remember now...

Dedicatie pentru Cosmin:

Soarele si pionierii
Si-au dat mana peste tara
Si-n avantul primaverii
Au cantat plaiul lor minunat.... Tra, la, la...





Din "Brigada" PCR'80 (asta era steagul de deplasare):





p.s Nu faceti misto, nu sunt eu in poza

Tu ce sa spui acum !

Aþi uitat "tot inainte, vrednici pionieri, fii de bravi eroi din neamul romanesc". Mã treceau fiorii când auzeam corul. Click to view attachment

Ce misto... Cosmin le-a facut topic-parculet la astia mici sa vorbeasca cu "k" si "you", si ne-am strans toti bosorogii pe bancute sa povestim cum faceam "kk" pe noi cand eram la gradinita

foarte tare ideea topicului cosmin...felicitari si ca sa intru si eu in randurile gradinitei iata una din amintirile mele:

De fire eram un copil cam mofturos la mancare (nu s-au schimbat multe de atunci ) si asta era mereu marea mea problema la gradinita. Doamnele de acolo erau tare afurisite, daca nu mancam tot ce ne puneau nu mai vedeam desertul. Asa ca ce era de facut cand mancare nu era buna....am incercat eu sa-mi indop colegii de masa dar nu a dat rezultate....si atunci cum sa pun eu mana pe delicioasa prajitura... .....n-am stat mult pe ganduri si am gasit solutia salvatoare...cand nu erau atenti colegii le puneam mancarea in buzunare (la gradinita primeam toti sortulete albe peste haine care aveau cate doua buzunare). Mi-a mers mie smecheria o perioada pana si-au dat seama doamnele cine e vinovat cu murdarirea hainelor colegilor si adio desert timp de o saptamana.

ce vremuri, ce de-a amintiri....La multi ani copii !!!

Dudule, copiii mei n-au fost nici soimi, nici pionieri, le stiu ca le stiu, doar soimii erau generatia de venea dupa noi, le purtam de grija, ii duceam in parculet!


Red, orice ai spune, costumele de soimi erau dementiale!

Akum îmi dau seama k am fakut o greshealã knd am fost de acord cu topikul. E o idee bunã, dar knd ma gândesc k tre' sã povestesc shi eu.... Nu mai kred, dar fie…

Eu am fost ºoim ºi atât. Dacã îmi aduc aminte bine, i-am cam blestemat pe ãºtia cu revoluþia lor, pen’ k s-au gasit sã îl dea jos pe ceaºk exact cand sa ma fak ºi pe mine pionier! Pentur cei care aþi apucat… ºtiþi despre importanþa momentului. Mamã ce invidious eram pe cârnaþii ãia de pionieri, mereu ei erau jmekeri k erau pionieri. În fine, revenind..

Eu în grãdiniþã, tre’ sã menþionez cã eram pe pile. Da. Bunicã-mea era… nu ºtiu ce era de fapt. Cert e cã stãtea pe la sala aia unde era imensa maºinã de spãlat. Cel mia fioros mastodont de metal pe care l-am vãzut în viaþa mea. Fãcea un zgomot infernal ºi se ºi cutremura un fel.. mereu mã temeam cã or sã mã înfigã balaurii în el ºi or sã mã omoare.
A, nu v-am zis cã pânã pe la vârsta de 10 ani am trãit cu convingerea fermã cã eu de fapt sunt singurul om, iar toþi ceilalþi sunteþi niºte balauri cu chip de om care îmi vreþi rãul. Tãriam într-o conspiraþie… eram convins cã în spatele meu, cu toþii vã transformaþi în monºtri gata sã mã mâncaþi… Sper cã m-am înºelat, nu?
E… ºi deci bunicã-mea era spãlãtoreasã.. habar n-am ce… cert e cã aveam pile. Mai bine zis aveam spate, deci îmi permiteam. Cel mai mult ºi mai mult îmi permiteam sã nu dorm la prânz. La noi era o tactic. Dacã accepþi stai cuminte în pat ºi sã dormi, primeºti ºi înainte ºi dupã o linguriþã de sirop. (ºi acum TÂNJESC dupã siropul ãla…) Mai aveam alãtur ide mine un fârtat chiar mai scrântit. Ne jucam în timpul orelor de-a dacii ºi romanii. Eu eram Decebal. Îmi puneam în cap husa de pe scãunel, care îmi vena la fix ca o pelerinã si intram în ei ca un adevãrat ultras. Mai era un bãiat, ªtefan. Evident, el era ªtefan cel Mare… deci era cu buzduganul, eu cu sabia. Când intram în acþiune amândoi, rãmânea sala pustie. Toate dulapurile erau pline. Se suiau dracii câte unul pe fiecare raft ºi închidea uºi uºa.. nu ºtiu cum fãceau… cert e cã scãpau.
Cât despre tovarãºa învãþãtoare… nu o mai þin minte. Dar þin minte cã avea mereu discuþii cu bunicã-mea.
În fine. Sunt multe de zis.. piesa de rezistenþã însã, e urmãtoarea…

Dupã cum v-am spus, ºi eu eram certat cu somnul (nici acum nu suntem f.b. prieteni…) ºi în cârdãºie cu celãlalt pupãzoi fãrã somn fãceam toate drãciile. Rãmâneam practic nesupravegheaþi… (þin minte cã odatã, toa’ºa a lãsat sticla cu sirop pe un dulap, iar noi, cum a plecat ºi restul au adormit, am ºi intrat în posesia ei… Când a venit cineva sã verifice.. noi suflecasem deja trei sferturi din sticla aia… ideea e ca pânã a venit asistenta.. noi deja ne apropiam de comã alcoolicã. Nu avea alcool licoarea, da’ avea zahãr.. cred cã am „debordat de energie” vreo 3 zile dupã…) Aºa… ºi ce sã facem noi singur cu o camerã plinã de pitici dormind butuc? Ideea e cã ãºtia când dormeau.. pãi dormeau tatã! Dracul acesta care era cu mine.. ce sa facã el.. se duce la o fatã…. Eu cãutam jucãriile pe sub pat… când mã ridic ºi mã uit la el… bãiatul meu îi dãduse gagicii chiloþii jos ºi râdea… Moa… când am vãzut ce idee genialã a avut omul.. hap ºi io… la prima care am prins-o… Am râs noi, am analizat…. (bã sã nu mã turnaþi cã vã dau ban! ) ªi apoi am aranjat fetele la loc ºi ne-am vãzut de treabã… Sã tot fi þinut figura de câteva ori. Cert e cã abia aºteptãm sã ne bãgãm în pat ºi sã rãmânem singuri cu o camerã de buºteni… Ei bine, într-o bunã zi. Am pus planul mãreþ în aplicare…
Cum care? Ne-am dus la cea mai a dracu’ fatã din grupã, i-am dat chiloþii jos, jos de tot adicã, i-am scos de pe ea… ºi ATÂT! (hai mã.. eram copii…) Acum.. odatã intraþi în posesia gogoºarilor… ne-am dus amândoi la baie…. Am intrat într-o cabinã… (BÃ, TERMINAÞI CU PROSTIILE, NU VA FI CE VÃ IMAGINAÞI!!! ) ºi în cabina aia ,el a dat chiloþii în veceu ºi eu am tras apa! NA cã ne-am rãzbunat!

Sper cã respectiva colegã nu citeºte aceste rânduri….

Si cica asta e topicul educativ pentru tinerii forumului !
Pai daca deschidem si unul cu "Ani de liceu" inseamna ca o sa fie hardcore !

nou uei...

Eheeee Cai Lune,de mic ai fost precoce.

Si eu intru in categoria celor care nu dormeau la pranz la kmin. Iar in ultimul an de kmin am pus punctul pe i si nu m-am mai dus k deh nu imi placea sa ma trezesc dimineatza la 6(ceea ce nu-mi place nici acum) si pe tvr1 la 10 dimineatza era filmul preferat: "Toate panzele sus". Inscoala primara am inceput eu sa ma "destept" si sa imi dezvolt o pasiune:furatul fructelor si al florilor.Si acu sunt mandru k nu m-a prins niciodata paznicul cu toate k ne mai vedea si ne mai alerga prin livada! Intr-o zi frumoasa de primavara,cum ma intorceam de la scoala cu prietenu de boacane si cu o fata care ne tzinea de 6 cd furam flori ne gandeam noi in ce curte am vazut lacramioare si evident k ne-am reamintit f repede si am facut planu de atac.Gardu era usor de sarit pt k era de beton,caine nu vazusem niciodata,iar pe proprietari la fel.Si sarim noi,ne ducem decisi spre flori cd din spatele casei vedem si auzim ditamai namila de caine alergand spre noi; nu pot sa va descriu cat de repede am fugit spre card si cat de repede am reusit sa-l dar(park nici nu excista gardu).

Alta pasiune a copilariei mele au fost jocurile mecanice.Si evident,nu era doar pasiunea mea era si a amicului meu de boacane;problema era k maiksa il cauta km des si il controla si uite asa afla si mama.Si intr-o seara ma duc eu la jocuri sa bag 2 fise si dau peste el acolo,ne bagam la joak incepusem sa batem recorduri si ce sa vezi:apare masa.Repede ne furisam noi dupa aparate,ne ascudem pe acolo si ce sa vezi:scorpia vine se uita si da peste ascunzatoarea mea si ma trage de urechi afara(cat am mai putut sa o injur)... Din momentul ala n-am mai vorbit cu el 1 luna k ma turnase masa.

Amintiri din copilarie - prima parte:

ce mi-a marcat copilaria cam pana la liceu a fost faptul ca parintii mei m-au pus sa fac de toate chiar daca vroiam sau nu...de genul sa merg la inot, la schi, la patinaj, la dansuri, la balet, sa fac cursuri de engleza. Practic aveam putine zile pe saptamana in care nu faceam nimic si ma jucam pur si simplu cu copiii in fata blocului.
Acum pot sa spun ca mi-a prins bine, dar atunci o uram sincer pe mama care ma "obliga" la toate aceste activitati....

Cel mai mult m-au marcat patinajul si baletul pe care le uram din tot sufletul...cu restul m-am impacat destul de bine si mi-au ramas in minte 2 intamplari negative:
- la patinaj nu puteam efectiv sa ma tin pe patine, practic stateam mai mult pe jos si intr-o zi a venit tata cu mine sa vada cum progresez la lectii...eu ca sa-i demonstrez ca sunt tare, m-am gandit cum sa fac sa ma tin totusi pe picioare...si am gasit...am intrat cu tupeu pe patinoar si tocmai trecea prin fata mea un baiat dragut cu ochi albastri, tin minte ca mi-a zambit si eu drept multumire m-am agatat cu putere de pantalonii lui in speranta ca o sa ma tin pe picioare si o sa ma remarce tata....finalul a fost ca i-am rupt turul pantalonilor si m-am pravalit la un moment dat peste el in mijlocul patinoarului.

- la balet nu am excelat de asemenea si la un spectacol unde toata familia venise sa ma vada am uitat pasii si m-am incurcat...stateam pur si simplu pe scena si nu stiam ce sa fac si dintr-o data am auzit o voce salvatoare din public: "Lasa ca pentru noi vei fi mereu ca o lebada...." (era bunicul meu care ma incuraja-)))

Poate la urmatorul episod o sa va zic si ceva de bine....

Red, asta pare antrenament când o sã ne târâim bãºinile prin Ciºmigiu la colþul microbiºtilor... Ce-o sã fie ºi acolo când o sã le povestim la nãpârstoci cum juca Radu ªtefan (retras din activitatea sportivã).

Tre' sa fac o rectificare...

Nu chlotii fetei au ajuns in closet ci batista. Pen' ca (acum mi-am aminit cum a fost treaba de fapt) atunci cand a incercat sa ii dea chiloteii jos, nu apucat sa duca treaba la bun sfarstit, ca fata s-a trezit si a inceput sa tipe. Ca urmare, a venit.. nu mai stiu cine si ne-a umflat cu bataia pe amandoi.. (eu eram voyeurul.. ) Asa ca, am decis ca razbunare sa ii luam batista (cu forta - lucru care l-am facut intr-o pauza) si sa i-o dam in veceu....

mde cai lun , baiat rau.... hai ssaa facem si topic de liceu k akolo kiar am c povesti:D:D:D

Nu cred ca-i necesar topic special. Povestiti aici, hai, curaj, eu abia il astept pe cel mic, Detz sa ne povesteasca el cum ii trage scaunul profei de romana, sau cum tine de sase in timp ce Bianca, fata buna, ii motiveaza absentele in catalogul uitat pe catedra de vreun profesor.

Pai hai sa ne lamurim.. trebuie amintiri de la gradi', sau amintiri din perioada gradinitei? Ca atunci se schimba foaia...

Pai hai....

Cred ca trebuie sa angajam o educatoare!