Editia 1971-72 s-a terminat cu locul 7. A fost un campionat greu , Dumitrache a lipsit o jumatate de tur si tot returul. De asemenea Satmareanu II , adus de la Oradea s-a accidentat si a lipsit tot returul . Adaugati retragerea lui Nelu Nunweiller si...locul 7.
Campionatul 1972-73 a fost cel mai dramatic titlu din cate imi aduc eu aminte , o lupta cu Universitatea Craiova decisa in ultimele minute ale ultimului meci.
Noutati in lot n-au fost , de remarcat revenirea accidentatilor Dumitrache si Satmareanu II. De asemenea debutul lui Nelu Nunweiller ca antrenor principal , secundat de fostul jucator Stefan.
Asadar suntem lideri , dar avem de infruntat asaltul craiovenilor , de altfel o echipa excelenta. Nelu Nunweiller incearca un cuplu de atacanti Dumitrache - Doru Popescu , incercare nu prea reusita , Doru Popescu nu prea are nimic in comun cu fotbalul si in plus Mopsul trebuie sa-i creeze si lui ocazii. Pierdem meciul la Craiova si dupa aceea urmeaza un catastrofal 1-4 la Resita ( trei goluri am incasat de la un oarecare Dudu Georgescu , cat l-am injurat dupa acel meci , fara sa stiu ca numai dupa 6 luni va veni la Dinamo si va fi omul nostru de gol in urmatorii 10 ani ) si cu asta ne trezim pe locul 2. A urmat o cursa disperata dupa olteni. Doru Popescu e inlocuit cu Al. Moldovan si jocul echipei incepe sa arate a fotbal , roscovanul fiind un jucator excelent . In penultimul meci am crezut ca se alege praful , jucam la Farul Constanta , care mai era si amenintata de retrogradare ( ciudata repetare a istoriei din 1965 ) . A fost un adevarat razboi in teren , cu multi nervi , multe scene de kick-boxing , portarul Cavai a facut un meci mare si in final Dumitrache a marcat golul victoriei 1-0 si... avem inca sanse.
Inaintea ultimelor meciuri , de fapt doua restante , vremea aritmeticii. Pentru a iesi campioni trebuie sa invingem pe CFR CLUJ cu cel putin 3 goluri , dar mai trebuie ca oltenii sa piarda la Arad ! Nu e de mirare ca toti am venit pe Dinamo cu tranzistoare. Meciurile au fost programate la aceeasi ora , dar dupa cateva minute de joc la Bucuresti a inceput un adevarat potop si meciul s-a oprit pentru 10 minute , formandu-se astfel un decalaj fata de meciul de la Arad. ( contrar a ceea ce sustin oltenii pana astazi , nu Dinamo a aranjat ploaia , de altfel ca echipa a MAI relatiile cu Cel de Sus nu erau prea grozave ) . Dupa ploaie , pe un teren alunecos , tehnica lui Dumitrache , Al. Moldovan , Radu Nunweiller , Dinu si Lucescu si-a spus cuvantul , Dinamo marcheaza patru goluri spectaculoase ( doua Dumitrache , celelalte doua nu mai tin minte cine ) deci 4-0 dar inca nu e suficient si toti asteptam cu sufletul la gura si cu tranzistoarele la urechi. Spre cinstea ei Batrana Doamna din Arad si-a aparat corect sansele. UTA conduce cu 1-0 , ramane in 10 oameni dupa o eliminare , oltenii condusi de Oblemenco ataca cu disperare , noi aproape inghitim tranzistoarele si in minutul 80 crainicul anunta....sfarsitul meciului UTA - Universitatea Craiova 1-0 !!!! Pe teren toti s-au imbratisat , Radu Nunweiller , totdeauna muncitor , a alergat cu mingea de la centru pana in careul nostru pentru a se imbratisa cu portarul Cavai , iar noi , dupa potopul incasat ( tin minte ca n-am gasit adapost , am ramas in ploaie si aveam mare grija ... sa nu se ude tranzistorul ) si dupa marea incarcare nervoasa am avut 10 minute de sarbatoare pana cand a venit fluierul final si pe Dinamo , consfintind victoria cu 4-0 si al saptelea titlu !!!!