Tocmai s-a incheiat olimpiada. Citeva fetite muncesc ca sclavii si traiesc mai rau decit in detentie ani la rind, departe de ochii lumii, doar pentru ca, odata la citiva ani, sa ne aduca atita bucurie, sa inalte drapelul Romaniei pe cel mai inalt catarg si sa ascultam cu totii imnul national. Pentru ele ciocolata este o utopie. Cind noi iesim la o bere ele merg la culcare. Orice greseala este taxata pentru ca nu trebuie sa se mai repete. Si o fac din propria vointa, din ambitia de a fi cele mai bune din lume. Si REUSESC de fiecare data. Rasplata financiara este minuscula in comparatie cu efortul si privatiunile suferite. Ne aducem aminte de ele doar o data la 2 ani, la competitiile majore.
Pe de alta parte, o data pe saptamina sau mai des avem parte de niste magari cu crampoane care se cred buricul pamintului. Au impresia ca lor li se cuvine totul. Daca nu se duc o noapte la betie sau o simbata la discoteca fac greva si ameninta cu revolta. In asteptarea unui utopic contract gras in strainatate, de unde se intorc de obicei cu coada intre picioare, nu fac decit sa se umfle in pene, sa ceara tot mai multi bani si sa se laude cu noile masini achizitionate. In fiecare saptamina ii adulam, ii criticam, ne certam intre noi din cauza lor. O merita oare? Caricaturile pe care le-am vazut in seara asta sigur nu.