Dupa anii de glorie si performantele unei generatii de exceptie, a urmat o perioada fireasca de reconstructie, de schimbare de generatii. In perioada 65-70 n-am mai reusit sa cucerim medaliile de campioni, dar ,dinamovistii au fost in continuare in prim planul intrecerii. Un loc 2 in sezonul 66/67, dupa o lupta crancena cu Rapid si inca unul in sezonul 68/69 (titlul ajunge la Arad in acel an), doua locuri 3 si un loc 5.

Daca titluri n-au fost nu inseamna ca n-a fost chiar nimic. In sezonul 65/66 apare in formatia dinamovista DUMITRACHE, iar Ion Pircalab cucereste titlul de cel mai bun fotbalist roman.
La finele anului competitional 1968-1969 Mopsul devine golgeter cu 22 de goluri marcate dupa ce cu un an inainte fusese declarat fotbalistul anului in Romania, Dumitrache repetand performanta in 1970.

In aceasta perioada de seceta, singurul trofeu castigat de echipa Dinamo a fost Cupa Romaniei, in anul in care clubul sarbatorea 20 de ani de existenta. Dupa ce trecuse de Metalul Bucuresti, Chimia Suceava, C.F.R.Timisoara si Progresul, Dinamo a intalnit in finala Rapidul.
Meci spectaculos zice presa, Rapidul deschide scorul, dinamovistii egaleaza in urma unui contraatac in care mingea a circulat pe traseul Pircalab, Lucescu, Dumitrache, Mopsul reusind sa inscrie.
La finalul celor 90 de min scorul era egal, desi Dinamo avusese o bara prin Stoenescu iar Rapid rateaza prin Neagu un penalty.
Dinamo se desprinde in min 115 cand la o centrare a lui Pircalab mingea ii scapa din maini lui Raducanu la picioarele lui Lucescu si acesta nu-l iarta , dupa care, un min mai tarziu, acelasi Lucescu inchide tabela in urma unei faze marca Raducanu care se afla dincolo de careul de 16 m.

Pentru Dinamo au evoluat in acea partida: Niculescu, Popa, Nunweiller III, Dinu, Stefan, Ghergheli, Stoenescu, Pircalab, Naghi ( 77 Lucescu), Dumitrache, Haidu.

N-ar trebui sa uitam ca in aceasta perioada s-a desfasurat si C.M. din Mexic, dar cred ca despre prezenta dinamovistilor la acel campionat ar trebui sa vorbim intr-un topic separat.

Aºtept sã ajungi la seceta de dupã revoluþie cã mult amar am de vãrsat acolo ....

Stiu, d-aia si trag de timp!

O sa ai o surpriza neplacuta cand o sa constati cum contraperformantele din amonte de '90, sînt infinit si incomensurabil mai cunoscute decat performantele din aval de "90.

N-a fost seceta ci mai degraba o schimbare de generatii executata " din mers " . Vechea generatie a celor 4 campionate , formata de Tr. Ionescu facea loc generatiei Mexico 70 , formata din jucatori adusi tot de Tr. Ionescu. Ultimii trei ani ai perioadei sunt cei mai interesanti .
---1967-68 . Anul marii schimbari la fata . Avem 2 mari absenti , Fratila ( accidentat in finala cupei Bucurestiului ) si Radu Nunweiller ( hepatita ) . Lucescu se intoarce acasa dupa un imprumut de 2 ani la Stiinta Bucuresti. Boc , adus cu 6 luni in urma , primeste drept de joc. Doi copii , Dumitrache si Dinu " erup " in fotbalul romanesc , devenind idolii galeriei. Mai vin Noghy si portarul Niculescu.
Antrenor Bazil Marian . Turul e greu , echipa e nesudata , cuplul de stoperi Nelu Nunweiller - Boc nu merge , terminam pe locul 12 (?) In retur are loc explozia , echipa incepe sa joace. Nelu Nunweiller dispare in urma unor neinteleleri cu conducerea , revine Piti Varga care intre 2 suspendari preia rolul lui Radu , coordonand si facand ordine intr-o echipa de copii. Jucam spectaculos , Parcalab si Varga il pompeaza cu mingii pe Dumitrache , batem tot si terminam pe locul 3 ( dupa 12 ! ) . Despre finala dramatica de cupa castigata cu Rapid puteti citi la topic-ul " meciuri celebre ale lui Dinamo "
--- 1968-69 locul 2. A fost anul consacrarii generatiei mexicane . Revine Radu Nunweiller. Echipa nationala a lui Angelo Niculescu isi incepe drumul spre Mexico 70. De ce numai locul 2 ? Mexicanii au platit pentru efortul fizic atat la club cat si la nationala. Cateva gafe caracteristice lui Boc au dus la pierderea unor puncte pretioase . Si in sfarsit echipa campioana UTA a avut cativa jucatori valorosi
---1969-70 locul 5 (?) anul CM 1970 si anul marii debandade in apararea noastra. Jucam practic fara portar ( Coman umbland prin carciumi ) si fara stoper dupa disparitia lui Boc.

Probail ca despre acel an in care am terminat turul pe 12 vorbea Dumitrache in interviul pe care ni l-a acordat dupa meciul cu Poli Iasi de asta toamna... (numai ca hotul ni s-a laudat ca au castigat campionatul atunci... )

O problema tehnica imi blocheaza postari mai lungi ( probabil ca sa nu bat campii ) de aceea ma vad nevoit sa-mi impart raspunsul in doua. Continuare la campionatul 1969-70
A venit la echipa Deleanu , au debutat Cheran si Al. Moldovan .
Portarul Datcu a plecat in Turcia. Inlocuitorul lui , Narcis Coman , se anunta un mare talent , dar schimbarea intre tuica de Pitesti si whisky-ul de Bucuresti nu i-a prea priit . Au fost meciuri in care a venit la teren cam bine dispus si au fost meciuri in care n-a venit de loc si ne-am trezit in poarta cu portari de la echipa de tineret , Cavai ( mai tarziu un portar de valoare ) sau Stana.
Pe post de stoper a aparut o alta problema . Convinsi probabil ca povestea cu Athene Palace a lui Boc se va termina repede , cei din conducere n-au adus nici un inlocuitor. Rezultatul a fost ca Boc a disparut pe 2 ani si pe post de stoper au fost incercati Cheran sau un oarecare Parvu , fost aruncator de ciocan , care se misca in teren ... ca un aruncator de ciocan. Gaurile si gafele in aparare sunt singurele explicatii ale locului 5 ocupat in anul CM Mexico 1970 de o echipa in care jucau Dinu , Deleanu , Radu Nunweiller , Dumitrache , Lucescu , Gergely si Parcalab . Totul se va schimba intr-un an

La asta ma gandeam si eu...Dar sa termini pe locul 3 dupa ce ai incheiat turul pe 12 e o performanta poate mai greu de obtinut decat castigarea unui campionat...