Poate ca sunt putin off topic , dar interviul acordat de Parcalab si interventia telefonica a lui Nelu Nunweiller mi-au trezit ceva amintiri . Este vorba de jucatorii de baza pe care antrenorul Traian Ionescu si-a construit echipa care va castiga 4 titluri consecutive si doua cupe ( Nelu Nunweiller va mai adauga un campionat in 1971 cu acelasi antrenor).
Nelu Nunweiller a fost omul-stop din aparare , libero-ul ideal la care se oprea tot , fie mingea fie jucatorul advers. Dinamo nu lua gol , fie ca in fata lui Nelu a jucat excelentul Lica , fie ca au jucat pe rand doi copii , Cornel Dinu ( in 1966 ) sau Sandu Gabriel ( in 1971 ). Interesant de urmarut daca in cartea autobiografica Cornel Dinu aminteste de " scoala Nunweiller " de rabdarea cu care Nelu i-a coordonat jocul si i-a dezvaluit tainele jocului in aparare ( Nelu e prea modest ca sa pomeneasca ceva , dar Dinu are o mare datorie de achitat)
Parcalab a declansat contraatacurile care au adus lui Dinamo victorii cu 1-0 sau 2-0. Imi amintesc perfect de sosirea la echipa a copilului de 20 ani. Cine mai are nevoie si de asta ? O sa fie rezerva lui Vasile Anghel si o sa joace si el cateva meciuri . Uite ce slab e , or sa-l manance calaii din aparari.
Si a venit primul meci , nu mai tin minte cu cine. Varga i-a trimis o pasa si a urmat o faza incredibila , "slabul" a preluat mingea , s-a lansat intr-o cursa de sprinter , a lasat in urma vreo 3 adversari ca pe niste jaloane la slalom si in plina viteza a centrat , punand mingea in capul lui Gica Ene In urmatorii 10 ani am mai vazut aceasta faza de atatea ori !.
Am fost pe 23 August la exceptionalul 3-1 contra Spaniei , am fost si la 3-2 cu Germania de est ( golul victoriei : in ultimul minut Lica Nunweiller suteaza de la 20 metri in bara de sus , mingea revine si Parcalab marcheaza...cu capul ) am fost si la 4-2 cu Elvetia. Am mai fost la un meci in 1965 , victorie cu 2-1 contra Portugaliei , ( primul gol fiind marcat in primul minut de...Parcalab cursa si centrare cu efect care s-a dus in poarta din unghi imposibil)
Cu el in echipa cuceream locul 5 la JO 1964 si am fost atat de aproape de o medalie ( daca Constantin ar fi marcat penalty-ul acordat pe gratis de arbitrul israelian-roman Eskenazy ...)
Nelu Nunweiller pomenea in gluma despre centrarile care cadeau in capul atacantilor , dar in aceasta gluma e si un sambure de adevar. Pentru ca centrarile lui Parcalab nu au fost mingii ridicate "la malai" in fata portii ci au fost adevarate pase la inaltime , de o precizie cum n-am mai vazut. Nu intamplator toti care au jucat alaturi de el au devenit peste noapte specialisti in jocul cu capul , Fratila ( golgheterul acelei echipe ) Gica Ene ( am inteles ca e chel , desigur datorita varstei nu centrarilor lui Parcalab ) Tarcovnicu , Octavian Popescu ( 1.65 m. inaltime ! ) sau la echipa nationala Manolache , Voinea sau Pavlovici ( Pavca). Si cand langa Parcalab a venit un adevarat specialist in goluri cu capul , Dumitrache , am asistat la goluri nemai vazute , centrarile lui Parcalab gaseau capul blond al lui Mopsu' fie la inaltime incredibila fie jos la firul ierbii.
Nelu Nunweiller , Parcalab , Fratila , Dumitrache..... mari vedete ale altor vremuri , dar cei care i-au vazand jucand nu-i vor uita niciodata
Eu i-am vazut jucand....