Michael Klein, cunoscut ºi ca Mischa Klein s-a nascut pe 10 octombrie 1959 la Amnaº (Sibiu). A fost legitimat la Corvinul Hunedoara din 1973. In 1978, s-a transferat pentru un an la Aurul Brad, dupa care a revenit la Corvinul, iar din 1989 a trecut la Dinamo Bucuresti, cu care a castigat eventul. Fotbalist complet, in egala masura aparator de stanga, dar si coordonator de joc a fost prezent la turneele finale ale Cupei Europene din 1984 din Franta si Cupei Mondiale 1990 din Italia. Dupa 1990 s-a transferat la echipa germana de prima liga, F.C. Bayer Uerdingen. Prestatiile sale l-au impus printre fotbalistii de mare tinuta sportiva din fotbalul nostru.
Cifrele carierei sale: 322 jocuri/36 goluri in prima noastra divizie, 90/5 in echipa nationala, 13/2 in cupele europene, si 62/0 in Germania.
Primul meci in Divizia A: 24.08.1977 Corvinul Hunedoara-FC Arges (2-2)
Ultimul meci in Divizia A: 02.09.1990 Jiul Petrosani-Dinamo BUCURESTI (1-2)
Michael Klein a decedat pe 2 februarie 1993 la Krefeld, Renania de Nord-Westfalia, în timpul unui antrenament sustinut cu echipa sa, Bayern Uerdingen.
In memoria lui Michael Klein, stadionul echipei Corvinul Hunedoara ii poartã numele.
Pentru tot ce a facut pentru Dinamo si pentru fotbalul romanesc astazi sa-i cinstim si noi memoria.
Full Version: In Memoriam-Michael Klein
Comunitatea virtualã a suporterilor dinamoviºti > DinamoMania :: Dinamo echipa noastra > Glorii dinamoviste
Foarte frumoase cuvinte Cosmine... blestemata zi 
... Dumnezeu sa-l ierte pe Mischa,cel mai bun fundas stanga care a evoluat in tricoul alb-rosu
... Dumnezeu sa-l ierte pe Mischa,cel mai bun fundas stanga care a evoluat in tricoul alb-rosu
Da un mare fotbalist un mare om de caracter ,familist si loial .De ce oare oamenii buni pleaca printre primi dintre noi si cind nu te astepti ? Numai Dumnezeu poate stii ,probabil are nevoie de ei ,pentru noi pacatosii ramasi aici .
Dumnezeu sa te odihneasca, Misa....
________________________
Primul mesaj de pe topic nu-mi apartine, e scris de Redlady, eu numai l-am postat pentru ca azi noapte n-a mers site-ul, iar ea nu-i acum online.
________________________
Primul mesaj de pe topic nu-mi apartine, e scris de Redlady, eu numai l-am postat pentru ca azi noapte n-a mers site-ul, iar ea nu-i acum online.
Pacat ca oamenii buni pleaca asa de repede dintre noi lasand un gol greu de umplut.....Misa ne-a demonstrat prin tot ceea ce a facut ca merita toata aprecierea si respectul nostru.... D-zeu sa-l odihneasca acolo sus.
Talentul nu are putere in fata mortii....E trist si dureros....Pacat...mare pacat....Dinamovistii adevarati mereu vor sti si vor aprecia cea ce a facut...Va ramane alaturi de noi, in inimile noastre...
Ioan Chirila despre Misa Klein in cartea Pe meridianele fotbalului...
Fanteziile lui Klein
Mi-am permis sa spun, cu ani in urma, “inainte de Lucescu”, intr-un cerc de tehnicieni ai Federatiei:”De ce nu va ganditi la Klein?” Mi s-a raspuns cu un usor zambet: “ Bine, dar nu vezi cum alearga?”
Intre timp Klein prindea echipa nationala cu mersul lui in buestru , cum se spunea in deradere. Sigur ca a fost adus de mesterul lui...nu mai e cazul sa-i pomenim numele. A venit la echipa nationala cu o disciplina formidabila...Asta imi aduce aminte de o gluma...gluma cu tobosarul care anunta in vechime, umbland prin sat adunarea cetatenilor la Primarie sau in Piata publica....si care striga cam asa: “Asculta , Gabore, la patru in fata Primarie...Asculta Cirtule, la cinci, in fata primariei...Asculta Klein, la sase in fata Primariei, ca atunci incepe...”
S-a spus deseori, mult mai tarziu, ca Misa Klein e, intr-advar un jucator disciplinat, devotat apararii, dar ca de aici incolo, adica spre poarta adversa, orizontul lui se inchide.
Iata insa ca “neamtul” cel doar disciplinat a realizat pe parcursul preliminariilor cateva numere personale demne de un jucator cu mare imaginatie. Mai intai, in meciul cu Suedia, de la Bucuresti, in minutele in care mergeam inca pe sarma, Klein a marcat acel gol eliberator, al lui 2-0, cu o foarfeca demna, parca am mai spus-o, de Zico, brazilianul fara articulatii. Apoi, in Cipru, dupa ce a dus timp de aproape 80 de minute tot greul jocului, a avut puterea si inspiratia de a iesi “pe partea deschisa”, cum se spune la rugby, si de a executa acea centrare “ cu tendolitul”, din care avea sa se nasca pretiosul gol al lui Boloni. In sfarsit, la Bratislava, a mai iesit o data “pe afara”, a primit drept pasa topspin a lui Boloni, a centrat la fel de bine ca si la Limasol si mingea scapata din clinch-ul Gabor-Prokes a ajuns la Geolgau, care a reusit golul-cununa al preliminariilor.
Acesta este Misa Klein, jucatorul pentru care o minge scoasa din picioarele adversarului e la fel de importanta ca si golul inscris din acea foarfeca in meciul cu Suedia. Aceasta judecata oarecum derutanta pentru indragostitii de Dobrin sau Balaci a intarziat afirmarea lui Klein, dar daca privim acum in urma ne dam seama ca fara Klein calificarea in Franta ar fi fost mult mai grea, daca ar fi fost in general posibila.
__________
Misa ar fi implinit maine 48 de ani.....Dumnezeu sa-l odihneasca....
Fanteziile lui Klein
Mi-am permis sa spun, cu ani in urma, “inainte de Lucescu”, intr-un cerc de tehnicieni ai Federatiei:”De ce nu va ganditi la Klein?” Mi s-a raspuns cu un usor zambet: “ Bine, dar nu vezi cum alearga?”
Intre timp Klein prindea echipa nationala cu mersul lui in buestru , cum se spunea in deradere. Sigur ca a fost adus de mesterul lui...nu mai e cazul sa-i pomenim numele. A venit la echipa nationala cu o disciplina formidabila...Asta imi aduce aminte de o gluma...gluma cu tobosarul care anunta in vechime, umbland prin sat adunarea cetatenilor la Primarie sau in Piata publica....si care striga cam asa: “Asculta , Gabore, la patru in fata Primarie...Asculta Cirtule, la cinci, in fata primariei...Asculta Klein, la sase in fata Primariei, ca atunci incepe...”
S-a spus deseori, mult mai tarziu, ca Misa Klein e, intr-advar un jucator disciplinat, devotat apararii, dar ca de aici incolo, adica spre poarta adversa, orizontul lui se inchide.
Iata insa ca “neamtul” cel doar disciplinat a realizat pe parcursul preliminariilor cateva numere personale demne de un jucator cu mare imaginatie. Mai intai, in meciul cu Suedia, de la Bucuresti, in minutele in care mergeam inca pe sarma, Klein a marcat acel gol eliberator, al lui 2-0, cu o foarfeca demna, parca am mai spus-o, de Zico, brazilianul fara articulatii. Apoi, in Cipru, dupa ce a dus timp de aproape 80 de minute tot greul jocului, a avut puterea si inspiratia de a iesi “pe partea deschisa”, cum se spune la rugby, si de a executa acea centrare “ cu tendolitul”, din care avea sa se nasca pretiosul gol al lui Boloni. In sfarsit, la Bratislava, a mai iesit o data “pe afara”, a primit drept pasa topspin a lui Boloni, a centrat la fel de bine ca si la Limasol si mingea scapata din clinch-ul Gabor-Prokes a ajuns la Geolgau, care a reusit golul-cununa al preliminariilor.
Acesta este Misa Klein, jucatorul pentru care o minge scoasa din picioarele adversarului e la fel de importanta ca si golul inscris din acea foarfeca in meciul cu Suedia. Aceasta judecata oarecum derutanta pentru indragostitii de Dobrin sau Balaci a intarziat afirmarea lui Klein, dar daca privim acum in urma ne dam seama ca fara Klein calificarea in Franta ar fi fost mult mai grea, daca ar fi fost in general posibila.
__________
Misa ar fi implinit maine 48 de ani.....Dumnezeu sa-l odihneasca....
Romulus Gabor, amintindu-si de Misa:
“Cand ma gandesc la el, chiar si infrangerile imi par frumoase"
Timp de 15 ani i-a fost coleg si prieten in teren si in afara lui. Au aparat impreuna culorile Corvinului, facand parte dintr-o “Generatie de aur” a Hunedoarei, pe care s-a cladit, mai apoi, scheletul nationalei, calificata din nou, dupa 20 de ani, la un Campionat Mondial. Romulus Gabor isi aduce aminte cu drag de tot ceea ce a insemnat Michael Klein pentru el, pentru Corvinul, pentru Hunedoara, in ziua in care acesta ar fi implinit 48 de ani…
Rep: Va mai amintiti cand l-ati vazut prima oara pe Misha?
R.G.: Cred ca acum vreo 30 de ani, la juniori. Eu jucam la Jiul, el - la Corvinul, iar prima noastra intalnire a fost ca adversari. Dupa patru etape m-am transferat si eu la Hunedoara si am devnit colegi. Eram niste copii cu totii, de 15-16 ani…
Rep: Ati fost colegi atata vreme si la Corvinul si la echipa nationala. Ce amintiri aveti impreuna?
R.G.: Sunt multe amintiri… Timp de 15 ani, am petrecut impreuna si bune si rele. A fost o perioada frumoasa, chiar si partile rele, daca ma gandesc acum, imi par frumoase. In momentul acesta nu imi vine una anume in minte. Sunt amintiri multe si e greu sa rezumi 15 ani in cateva minute…
Rep: In sezonul ‘87-’88 ati avut o partida la Timisoara, in care ati inscris amandoi si ati invins cu 2-1. Va mai amintiti de acel meci?
R.G.: Da, imi aduc aminte, pentru ca inainte imi rupsesem tedonul lui Ahile, iar acel meci a prilejuit, practic, revenirea mea in teren. Imi amintesc ca am deschis scorul atunci, din pasa lui Klein. Poate ma inseala memoria, dar al doilea gol nu l-a inscris Misha, ci Petcu, din pasa lui.
Corvinul trebuia sa ia titlul!
Rep: Cum era atmosfera la echipa atunci?
R.G.: Era o atmosfera foarte buna. De fapt, peste tot unde sunt rezultate e la fel. In acei ani se juca un fotbal deosebit la Hunedoara, iar noi eram nu numai colegi, ci si prieteni. Ne petreceam si timpul liber impreuna. Chiar daca nu aveam atatea modalitati ca si acum, mergeam impreuna la un film, la teatru…
Rep: Credeti ca in contextul unor campionate corecte, ati fi adus titlul national la Hunedoara?
R.G.: Atunci puteam lua campionatul. Formam o echipa puternica si completa. Din pacate, asa cum stie toata lumea, am fost obstuctionati. Erau echipele din Bucuresti, care trebuiau sa stea in fata. Asa cum a fost Corvinul, au mai fost atunci echipe din provincie, ca si Argesul sau Craiova, care au scos capul, dar, tot din aceasta cauza, nu pentru multa vreme.
Rep: Ati alcatuit practic, in acea perioada, “Generatia de aur” a Corvinului. Credeti ca Hunedoara va mai naste vreodata o astfel de generatie?
R.G.: Va fi greu, pentru ca in acea perioada existau toate conditiile. Pornind de la bani si sfarsind cu un fond foarte bun de jucatori… Atunci s-au intalnit toti factorii optimi pentru performanta, ceea ce acum ar fi foarte greu…
Misha avea planuri mari cu Corvinul!
Rep: Stiu ca Misha avea planuri la Hunedoara dupa ce ii expira contractul cu Uerdingen…
R.G.: Da, asa este. Discutasem cu el si voia sa se intoarca acasa, ca sa readuca echipa in prim-plan. Din pacate, in conditiile actuale, ar fi foarte greu sa se ajunga din nou acolo, sus. Poate intr-un viitor indepartat, 10-15 ani… Sincer, la ce se intampla acum la echipa, nu cred ca in urmatorii 3-4 ani se poate promova…
Rep: Credeti ca exista posibilitatea unei reveniri in bloc a “Generatiei de aur” la Corvinul?
R.G.: Este foarte greu. Pentru ca deja Ando are casa la Bucuresti, acum antreneaza la Cluj, Rednic e si el la Rapid, fiecare si-a croit un drum…
Rep: Va mai amintiti cand ati vorbit ultima oara cu Misha?
R.G.: Da. Ultima oara, tin minte ca am fost la el acasa, la Hunedoara, inainte sa plece in Germania. L-am rugat sa imi trimita o viza, ca sa pot merge acolo, sa imi cumpar o masina. In acea seara a plecat de la Hunedoara la Calan, Trebuia sa ia trenul de acolo catre Bucuresti, de unde avea avion. Doua luni mai tarziu, eram cu Corvinul in cantonament la Busteni, cand am primit tragica veste…
Din pacate, in ultimii ani, s-a cam uitat de el… Numai suporterii si prietenii apropiati mai depun cate o coroana la bustul sau mormantul sau. Pana cu cativa ani in urma, exista un memorial ce-i purta numele. Acum nici acesta nu se mai tine…
_______
Articolul a fost preluat de pe site-ul suporterilor Corvinului, corvinulhunedoara.uv.ro.
“Cand ma gandesc la el, chiar si infrangerile imi par frumoase"
Timp de 15 ani i-a fost coleg si prieten in teren si in afara lui. Au aparat impreuna culorile Corvinului, facand parte dintr-o “Generatie de aur” a Hunedoarei, pe care s-a cladit, mai apoi, scheletul nationalei, calificata din nou, dupa 20 de ani, la un Campionat Mondial. Romulus Gabor isi aduce aminte cu drag de tot ceea ce a insemnat Michael Klein pentru el, pentru Corvinul, pentru Hunedoara, in ziua in care acesta ar fi implinit 48 de ani…
Rep: Va mai amintiti cand l-ati vazut prima oara pe Misha?
R.G.: Cred ca acum vreo 30 de ani, la juniori. Eu jucam la Jiul, el - la Corvinul, iar prima noastra intalnire a fost ca adversari. Dupa patru etape m-am transferat si eu la Hunedoara si am devnit colegi. Eram niste copii cu totii, de 15-16 ani…
Rep: Ati fost colegi atata vreme si la Corvinul si la echipa nationala. Ce amintiri aveti impreuna?
R.G.: Sunt multe amintiri… Timp de 15 ani, am petrecut impreuna si bune si rele. A fost o perioada frumoasa, chiar si partile rele, daca ma gandesc acum, imi par frumoase. In momentul acesta nu imi vine una anume in minte. Sunt amintiri multe si e greu sa rezumi 15 ani in cateva minute…
Rep: In sezonul ‘87-’88 ati avut o partida la Timisoara, in care ati inscris amandoi si ati invins cu 2-1. Va mai amintiti de acel meci?
R.G.: Da, imi aduc aminte, pentru ca inainte imi rupsesem tedonul lui Ahile, iar acel meci a prilejuit, practic, revenirea mea in teren. Imi amintesc ca am deschis scorul atunci, din pasa lui Klein. Poate ma inseala memoria, dar al doilea gol nu l-a inscris Misha, ci Petcu, din pasa lui.
Corvinul trebuia sa ia titlul!
Rep: Cum era atmosfera la echipa atunci?
R.G.: Era o atmosfera foarte buna. De fapt, peste tot unde sunt rezultate e la fel. In acei ani se juca un fotbal deosebit la Hunedoara, iar noi eram nu numai colegi, ci si prieteni. Ne petreceam si timpul liber impreuna. Chiar daca nu aveam atatea modalitati ca si acum, mergeam impreuna la un film, la teatru…
Rep: Credeti ca in contextul unor campionate corecte, ati fi adus titlul national la Hunedoara?
R.G.: Atunci puteam lua campionatul. Formam o echipa puternica si completa. Din pacate, asa cum stie toata lumea, am fost obstuctionati. Erau echipele din Bucuresti, care trebuiau sa stea in fata. Asa cum a fost Corvinul, au mai fost atunci echipe din provincie, ca si Argesul sau Craiova, care au scos capul, dar, tot din aceasta cauza, nu pentru multa vreme.
Rep: Ati alcatuit practic, in acea perioada, “Generatia de aur” a Corvinului. Credeti ca Hunedoara va mai naste vreodata o astfel de generatie?
R.G.: Va fi greu, pentru ca in acea perioada existau toate conditiile. Pornind de la bani si sfarsind cu un fond foarte bun de jucatori… Atunci s-au intalnit toti factorii optimi pentru performanta, ceea ce acum ar fi foarte greu…
Misha avea planuri mari cu Corvinul!
Rep: Stiu ca Misha avea planuri la Hunedoara dupa ce ii expira contractul cu Uerdingen…
R.G.: Da, asa este. Discutasem cu el si voia sa se intoarca acasa, ca sa readuca echipa in prim-plan. Din pacate, in conditiile actuale, ar fi foarte greu sa se ajunga din nou acolo, sus. Poate intr-un viitor indepartat, 10-15 ani… Sincer, la ce se intampla acum la echipa, nu cred ca in urmatorii 3-4 ani se poate promova…
Rep: Credeti ca exista posibilitatea unei reveniri in bloc a “Generatiei de aur” la Corvinul?
R.G.: Este foarte greu. Pentru ca deja Ando are casa la Bucuresti, acum antreneaza la Cluj, Rednic e si el la Rapid, fiecare si-a croit un drum…
Rep: Va mai amintiti cand ati vorbit ultima oara cu Misha?
R.G.: Da. Ultima oara, tin minte ca am fost la el acasa, la Hunedoara, inainte sa plece in Germania. L-am rugat sa imi trimita o viza, ca sa pot merge acolo, sa imi cumpar o masina. In acea seara a plecat de la Hunedoara la Calan, Trebuia sa ia trenul de acolo catre Bucuresti, de unde avea avion. Doua luni mai tarziu, eram cu Corvinul in cantonament la Busteni, cand am primit tragica veste…
Din pacate, in ultimii ani, s-a cam uitat de el… Numai suporterii si prietenii apropiati mai depun cate o coroana la bustul sau mormantul sau. Pana cu cativa ani in urma, exista un memorial ce-i purta numele. Acum nici acesta nu se mai tine…
_______
Articolul a fost preluat de pe site-ul suporterilor Corvinului, corvinulhunedoara.uv.ro.
Mare om, mare fotbalist, mare pierdere pt. Dinamo. Dumnezeu sa-l aiba in paza.
Dumnezeu sa-l ierte. Cand ma uit la majoritatea jucatorilor din ziua de astazi ma apuca "plansul".
O lacrima si un buchet de flori , pentru cel ce a fost Michael Klein !Dumnezeu sa-l odihneasca !
rew nu merge linkul.
Vezi ca filmul este atasat pe prima pagina la articolul despre Klein
Cu Internet explorer merge sigur si linku
Cu Internet explorer merge sigur si linku
Romania a pierdut un om. Am avut ocazia, cei de la Hunedoara, in iarna, sa intram in contact si cu cei de la Uerdingen, ultima sa echipa si ne-au spus ca nici ei nu l-au uitat... Odihhneste-te in pace, capitane!
................................................................................
....
A fost odata, de demult / Un jucator temut / Cu el Corvinul castiga / Respect pe veci, Misa!
................................................................................
....
A fost odata, de demult / Un jucator temut / Cu el Corvinul castiga / Respect pe veci, Misa!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Acum 48 de ani incepea o poveste a carei erou nu i-a mai prins sfarsitul. Si nu doar pentru ca Dumnezeu l-a chemat mai repede in acolo sus, in nemarginitul cer albastru, ci pentru ca e o poveste fara sfarsit.
A fost odata de demult / Un jucator temut / Cu el Corvinul castiga / RESPECT PE VECI MISA
A fost odata de demult / Un jucator temut / Cu el Corvinul castiga / RESPECT PE VECI MISA
Intamplator am accesat calendarul astazi si-am vazut ca astazi s-au implinit 15 ani de la moartea lu' Klein...Dumnezeu sa-l odihneasca in pace...
crissdinamo ne-a amintit la comentarii ca astazi comemoram 13 ani de la disparitia lui Michael Klein. Dumnezeul sa-l odihneasca in pace pe Misa si sa dea Corvinului rasplata ce inca nu si-a primit-o pentru lansarea in fotbalul romanesc a atator nume mari!
ma surprindeti un pic....de Catalin Hildan nu scrieti nimik desi astazi ar fii implinit 34 de ani!!!!
Dumnezeu sa il ierte!!!!!!!
Dumnezeu sa il ierte!!!!!!!
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.