La 12.12.1938 s-a nascut Lica Nunweiller , unul din legendarii CAINI ROSII de pe emblema clubului.
Lica a jucat la Dinamo intre 1960-1967 , cu o revenire in 1970 , a castigat 4 campionate si o cupa.
In cariera acestui mare ( si pe nedrept uitat ) jucator a existat un moment in care a facut un mare sacrificiu personal pentru binele echipei ( sacrificiu pentru binele echipei... ce firesc suna cand e vorba de un Nunweiller ) . Lica si-a inceput cariera ca mijlocas stanga , nr. 6 in vechiul sistem de joc WM. Foarte tehnic , cu un bun control al balonului si clarviziune in joc , Lica a fost repede chemat si la echipa nationala , jucand cateva meciuri alaturi de fratele mai mare Nelu.
Dar la inceputul anilor 60 fotbalul romanesc trecea "in mers" la sistemul 4-2-4 . Pentru a face ordine in echipe s-a hotarat ca jucatorul cu nr. 6 sa fie al doilea stoper alaturi de nr.3 , iar jucatorul nr.10 sa joace mijlocas alaturi de nr.5. Pentru Lica ar fi fost firesc sa imbrace tricoul nr. 10 si sa continue sa joace mijlocas , atat la Dinamo cat si la echipa nationala. A aparut insa o mare problema la Dinamo , in lotul echipei in afara lui Nelu Nunweiller nu mai era nici un stoper de profesie. Si cel care a preluat noul post a fost Lica , desi nici din punct de vedere fizic si nici prin stilul de joc nu parea potrivit. S-a nascut astfel cuplul fratilor Nunweiller. Antrenorul Traian Ionescu a adoptat un sistem de joc potrivit calitatilor celor 2 frati , cu Nelu pe post de libero si cu Lica jucand fundas mai avansat si primind primul soc al atacului advers. Lica si-a schimbat complet jocul , dovedindu-se un bun acroseor , un jucator "rau" si dur , intr-un cuvant un "caine". Cu aceasta Lica si-a sacrificat cariera in echipa nationala , unde au fost preferati alaturi de Nelu stoperi "de meserie" dar pentru Dinamo aceasta a insemnat un enorm pas inainte. Cuplul celor doi frati practic nu lua gol si Dinamo castiga meciuri cu 1-0 sau 2-0 . Lica a fost om de baza al echipei care a castigat 4 campionate consecutive (1962-65) si o cupa (1964) , a fost in teren in dramaticele confruntari cu Real Madrid si Inter Milano.
O dovada a sacrificiului lui am avut-o in 1968 cand , jucand la Bacau ca mijlocas ( in sfarsit nr.10) Lica a revenit in echipa nationala jucand la un 1-1 cu Austria la Linz ( simbolic , in acest meci a debutat inlocuitorul lui Lica la Dinamo , un tanar numit Cornel Dinu).
Ce a castigat Dinamo din sacrificiul lui Lica ? Un cuplu de fundasi centrali impenetrabil si consacrarea pe plan intern si international.
Ce a pierdut Lica prin acest sacrificiu ? Probabil inca 20-25 meciuri in echipa nationala ( inclusiv participarea la Olimpiada Tokio 1964).
Ce a castigat Lica prin acest sacrificiu ? Poate nimic sau poate TOTUL : un loc pentru eternitate pe emblema clubului si un loc de frunte undeva prin memoria mea.
LA MULTI ANI LICA NUNWEILLER IV
Full Version: Lica Nunweiller
Comunitatea virtuală a suporterilor dinamoviști > DinamoMania :: Dinamo echipa noastra > Glorii dinamoviste
La Multi Ani Lica !
La multi ani si multa sanatate!!!!!
La multi ani caine rosu....multa sanatate si sa vezi multi ani de acum inainte pe Dinamo campioana...
Astazi, Lica Nunweiller, alt "caine rosu" din familia Nunweiller, sarbatoreste ziua de nastere si implineste 69 ani!
La multi ani si cu multa sanatate!
E important sa ne aducem aminte de legende si sa le aratam pretuirea noastra in prezent si cu siguranta Lica Nunweiller o merita din plin!
La multi ani si cu multa sanatate!
E important sa ne aducem aminte de legende si sa le aratam pretuirea noastra in prezent si cu siguranta Lica Nunweiller o merita din plin!
La multi ani! 
La multi ani multa sanatate!!
La Multi Ani! Omul asta merita respectul si recunostinta noastra.
Multumesc Iuliu pentru articol. A fost o incantare sa-l citesc.
Multumesc Iuliu pentru articol. A fost o incantare sa-l citesc.
La Multi Ani!!!
DM: In primul rand La multi ani de ziua dvs. Cum va simtiti?
LN: Ma simt ca orice fotbalist care a fost bun in tinerete si acum e dat uitarii. E primul telefon care il primesc si ma bucur enorm. Din pacate ceilalti m-au uitat chiar si jucatorii mei, pe care i-am format nu ma cauta.
DM: Totusi sunteti un nume de legenda la Dinamo si acest club inseamna multe...
LN: Dinamo este casa mea fiindca aici am jucat si am fost si antrenor. Am luat patru campionate si am facut parte din echipa de aur intre 1962-1965. Am fost 4 frati care am jucat la Dinamo Victor in poarta, Nelu, Radu si eu. Intr-un campionat (1965) am iesit toti 4 campioni. Aceste momente erau cele mai frumoase zile din viata unui jucator cand se lua campionatul sau cupa.
DM: Ati inceput la echipa ca mijlocas stanga si apoi ati jucat ca stoper. Cum a fost ca experienta?
LN: Cele 2 posturi sunt apropiate si ca stoper am jucat excelent alaturi de fratele meu Nelu, care era fundas central. Ne-am inteles foarte bine. Acum jucatorii joaca pe bani si de aceea nu se mai inteleg, se bat intre ei, se accidenteaza si vedem acelasi lucru si in tribune.
DM: Cum ati evoluat la Dinamo impreuna cu ceilalti frati Nelu si Radu?
LN: Ne-am inteles foarte bine si de aceea rezultatele au fost foarte bune, fiindca ne ajutam unii pe altii ca fratii. Asa se intampla si cu adversarii, pe teren ii tratam cu respect, iar in afara lui eram prieteni. Azi totul este schimbat fiindca se joaca pe bani si banul e ochiul dracului.
DM: Mai urmariti echipa Dinamo in prezent?
LN: Mai urmaresc ce se intampla la club, dar de la distanta fiindca nu imi place sa ma milogesc. Dupa 31 ani de lucru la Dinamo, nimeni nu ma mai baga in seama. De cand am plecat nimeni de la club nu m-a mai sunat. Meciurile lui Dinamo le urmaresc la tv fiindca pe stadion nu mai calc. Am fost acum 5-6 ani la un meci cu steaua si am fost cu Nelu la tribuna oficiala. Dar au venit si ne-au zis sa ne mutam in peluza, ca am stat destul la oficiala. De atunci am jurat ca nu mai trec pe acolo.
DM: Pe cine vedeti jucatorul anului de la Dinamo?
LN: Pe Lobont clar fiindca a aparat foarte bine si este cel mai constant jucator din echipa ca evolutie. Restul au jucat cand slab cand bine.
Ma bucur enorm ca m-ati sunat si ca fanii dinamovisti nu m-au uitat! Le multumesc din suflet!
_________
Am adus interviul de pe prima pagina aici ca sa-l vada si cei care l-au "pierdut" azi.
Si ca sa nu uitam niciodata ca cineva din conducerea lui Dinamo si-a permis sa-i alunge de la oficiala pe Nelu si Lica Nunweiller.
LN: Ma simt ca orice fotbalist care a fost bun in tinerete si acum e dat uitarii. E primul telefon care il primesc si ma bucur enorm. Din pacate ceilalti m-au uitat chiar si jucatorii mei, pe care i-am format nu ma cauta.
DM: Totusi sunteti un nume de legenda la Dinamo si acest club inseamna multe...
LN: Dinamo este casa mea fiindca aici am jucat si am fost si antrenor. Am luat patru campionate si am facut parte din echipa de aur intre 1962-1965. Am fost 4 frati care am jucat la Dinamo Victor in poarta, Nelu, Radu si eu. Intr-un campionat (1965) am iesit toti 4 campioni. Aceste momente erau cele mai frumoase zile din viata unui jucator cand se lua campionatul sau cupa.
DM: Ati inceput la echipa ca mijlocas stanga si apoi ati jucat ca stoper. Cum a fost ca experienta?
LN: Cele 2 posturi sunt apropiate si ca stoper am jucat excelent alaturi de fratele meu Nelu, care era fundas central. Ne-am inteles foarte bine. Acum jucatorii joaca pe bani si de aceea nu se mai inteleg, se bat intre ei, se accidenteaza si vedem acelasi lucru si in tribune.
DM: Cum ati evoluat la Dinamo impreuna cu ceilalti frati Nelu si Radu?
LN: Ne-am inteles foarte bine si de aceea rezultatele au fost foarte bune, fiindca ne ajutam unii pe altii ca fratii. Asa se intampla si cu adversarii, pe teren ii tratam cu respect, iar in afara lui eram prieteni. Azi totul este schimbat fiindca se joaca pe bani si banul e ochiul dracului.
DM: Mai urmariti echipa Dinamo in prezent?
LN: Mai urmaresc ce se intampla la club, dar de la distanta fiindca nu imi place sa ma milogesc. Dupa 31 ani de lucru la Dinamo, nimeni nu ma mai baga in seama. De cand am plecat nimeni de la club nu m-a mai sunat. Meciurile lui Dinamo le urmaresc la tv fiindca pe stadion nu mai calc. Am fost acum 5-6 ani la un meci cu steaua si am fost cu Nelu la tribuna oficiala. Dar au venit si ne-au zis sa ne mutam in peluza, ca am stat destul la oficiala. De atunci am jurat ca nu mai trec pe acolo.
DM: Pe cine vedeti jucatorul anului de la Dinamo?
LN: Pe Lobont clar fiindca a aparat foarte bine si este cel mai constant jucator din echipa ca evolutie. Restul au jucat cand slab cand bine.
Ma bucur enorm ca m-ati sunat si ca fanii dinamovisti nu m-au uitat! Le multumesc din suflet!
_________
Am adus interviul de pe prima pagina aici ca sa-l vada si cei care l-au "pierdut" azi.
Si ca sa nu uitam niciodata ca cineva din conducerea lui Dinamo si-a permis sa-i alunge de la oficiala pe Nelu si Lica Nunweiller.
Poveste : Cei sapte frati si domnul Nimeni .
A fost o data ca nici o data... Au fost odata prin Pantelimon sapte frati care iubeau fotbalul . Trei dintre ei au devenit printre cei mai buni fotbalisti care au jucat la Dinamo. Dinastia lor a dominat fotbalul dinamovist timp de 20 ani . Nelu a castigat 5 campionate si 3 cupe , Lica a castigat 4 campionate si o cupa , Radu are 5 campionate si o cupa . Fratii au jucat si in echipa nationala , Nelu ne-a dus la olimpiada Tokio 1964 , Radu ne-a dus la CM Mexico 1970 . Nelu si Lica , pentru ca erau roscovani , jucau in aparare si erau duri si " rai " au fost porecliti de adversari CAINII ROSII
Ceea ce s-a vrut a fi o insulta s-a transformat in renume si cei doi CAINI si-au gasit locul pe steagul echipei de fotbal .
In urma cu vreo 5-6 ani , cei doi CAINI s-au dus impreuna la un meci cu eterna rivala Steaua . Firesc , s-au dus la tribuna oficiala , unde le era locul . Dar a aparut domnul Nimeni din conducerea clubului , care le-a cerut sa plece de acolo . Cum au reactionat cei doi frati ? Nu am fost acolo , dar cred ca ii cunosc . Au fost firi diferite , se poate vedea si dupa interviurile de pe Site . Nelu a fost mereu calm , linistit si sigur pe forta lui . Presupun ca a zambit , a ridicat din umeri s-a dus la peluza si n-a pomenit niciodata despre incident . Lica a fost mai nervos , se aprindea mai repede .Presupun ca atunci s-a jurat ca nu mai vine la meciuri , a coborat din tribuna oficiala , a trantit usa si s-a dus acasa . Probabil ca atunci cand au coborat din tribuna cei doi frati au aruncat o privire lunga spre steagul echipei , pe care fluturau doi CAINI ROSII . Domnul Nimeni nu s-a uitat la steag , pentru el steagul nu inseamna nimic , important e ca cei doi frati nu pot aduce bani si deci n-au ce cauta acolo.
Nu stiu cine este domnul Nimeni si nici nu ma intereseaza sa stiu . Pentru ca domnul Nimeni e un episod trecator in istoria clubului , va fi cativa ani in conducere , va avea iluzia ca reprezinta ceva si va dispare in negura uitarii. Jucatori ca fratii Nunweiller in schimb nu vor fi niciodata uitati , ei isi vor gasi mereu locul lor pe steagul clubului si in memoria celor care i-au vazut jucand . Eu i-am vazut jucand si faptul ca eu nu-i uit este mai important decat un loc la tribuna oficiala.
Si au trait fericiti impreuna pana la adanci batraneti .
A fost o data ca nici o data... Au fost odata prin Pantelimon sapte frati care iubeau fotbalul . Trei dintre ei au devenit printre cei mai buni fotbalisti care au jucat la Dinamo. Dinastia lor a dominat fotbalul dinamovist timp de 20 ani . Nelu a castigat 5 campionate si 3 cupe , Lica a castigat 4 campionate si o cupa , Radu are 5 campionate si o cupa . Fratii au jucat si in echipa nationala , Nelu ne-a dus la olimpiada Tokio 1964 , Radu ne-a dus la CM Mexico 1970 . Nelu si Lica , pentru ca erau roscovani , jucau in aparare si erau duri si " rai " au fost porecliti de adversari CAINII ROSII
Ceea ce s-a vrut a fi o insulta s-a transformat in renume si cei doi CAINI si-au gasit locul pe steagul echipei de fotbal .
In urma cu vreo 5-6 ani , cei doi CAINI s-au dus impreuna la un meci cu eterna rivala Steaua . Firesc , s-au dus la tribuna oficiala , unde le era locul . Dar a aparut domnul Nimeni din conducerea clubului , care le-a cerut sa plece de acolo . Cum au reactionat cei doi frati ? Nu am fost acolo , dar cred ca ii cunosc . Au fost firi diferite , se poate vedea si dupa interviurile de pe Site . Nelu a fost mereu calm , linistit si sigur pe forta lui . Presupun ca a zambit , a ridicat din umeri s-a dus la peluza si n-a pomenit niciodata despre incident . Lica a fost mai nervos , se aprindea mai repede .Presupun ca atunci s-a jurat ca nu mai vine la meciuri , a coborat din tribuna oficiala , a trantit usa si s-a dus acasa . Probabil ca atunci cand au coborat din tribuna cei doi frati au aruncat o privire lunga spre steagul echipei , pe care fluturau doi CAINI ROSII . Domnul Nimeni nu s-a uitat la steag , pentru el steagul nu inseamna nimic , important e ca cei doi frati nu pot aduce bani si deci n-au ce cauta acolo.
Nu stiu cine este domnul Nimeni si nici nu ma intereseaza sa stiu . Pentru ca domnul Nimeni e un episod trecator in istoria clubului , va fi cativa ani in conducere , va avea iluzia ca reprezinta ceva si va dispare in negura uitarii. Jucatori ca fratii Nunweiller in schimb nu vor fi niciodata uitati , ei isi vor gasi mereu locul lor pe steagul clubului si in memoria celor care i-au vazut jucand . Eu i-am vazut jucand si faptul ca eu nu-i uit este mai important decat un loc la tribuna oficiala.
Si au trait fericiti impreuna pana la adanci batraneti .
Multumesc iuliu...imi doresc ca Lica Nunweiller sa citeasca ce ai scris tu acum sau cumva mesajul acesta sa ajunga la dansul!
p.s. nu stiu daca esti ghicitor sau nu dar intr-adevar Nelu s-a dus in peluza la acel meci
p.s. nu stiu daca esti ghicitor sau nu dar intr-adevar Nelu s-a dus in peluza la acel meci
La titlul din '76 Lica era pe banca alaturi de Nelu. Deci are si un titlu de campion ca antrenor la Dinamo.
Nu sunt ghicitor , dar am destule " ore Nunweiller " pe teren pentru a cunoaste firile deosebite ale fratilor .
Nelu era si pe teren omul care isi impunea jocul , dar prin calm , liniste si siguranta . Si la interviul acordat pe DM impreuna cu Fratila s-a comportat la fel : a condus de fapt discutia acolo unde a vrut el , dar linistit , calm , a vorbit numai de lucruri pozitive . Presupun ca la incidentul din tribuna oficiala s-a uitat de sus la domnul Nimeni , a ajuns la concluzia ca nu e cazul sa se puna cu un zero barat si a plecat la peluza.
Lica era tip mai nervos , se aprindea repede . De fapt porecla de CAINI ROSII e legata mai mult de el , Nelu cat a jucat singur n-a fost poreclit CAINE . Un interviu cu Lica s-ar desfasura pe alt ton si el ar conduce interviul unde ar vrea el , dar mai aprins , cu un ton mai ridicat si ar scoate in evidenta mai degraba lucruri negative .
Probabil ca in teren cei doi frati s-au completat de minune tocmai pentru ca au fost atat de diferiti.
Palmares de antrenori :
Nelu : doua titluri ca antrenor principal ( 1972-73 , 1975-77 ) si unul ca secund al lui Nicusor ( 1974-75 )
Lica un titlu ca secund al lui Nelu ( 1976-77)
Nelu era si pe teren omul care isi impunea jocul , dar prin calm , liniste si siguranta . Si la interviul acordat pe DM impreuna cu Fratila s-a comportat la fel : a condus de fapt discutia acolo unde a vrut el , dar linistit , calm , a vorbit numai de lucruri pozitive . Presupun ca la incidentul din tribuna oficiala s-a uitat de sus la domnul Nimeni , a ajuns la concluzia ca nu e cazul sa se puna cu un zero barat si a plecat la peluza.
Lica era tip mai nervos , se aprindea repede . De fapt porecla de CAINI ROSII e legata mai mult de el , Nelu cat a jucat singur n-a fost poreclit CAINE . Un interviu cu Lica s-ar desfasura pe alt ton si el ar conduce interviul unde ar vrea el , dar mai aprins , cu un ton mai ridicat si ar scoate in evidenta mai degraba lucruri negative .
Probabil ca in teren cei doi frati s-au completat de minune tocmai pentru ca au fost atat de diferiti.
Palmares de antrenori :
Nelu : doua titluri ca antrenor principal ( 1972-73 , 1975-77 ) si unul ca secund al lui Nicusor ( 1974-75 )
Lica un titlu ca secund al lui Nelu ( 1976-77)
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.