Sunt încã în pat,
ºi nu-mi pot lua gândul de la tine,
de la noaptea trecutã....
mi-aº dori atât de mult sã te strivesc la pieptul meu!

În noaptea caldã, ai venit la mine pe neaºteptate...
ºi ceea ce s-a întamplat, a lãsat în mine senzaþii de neuitat.
Ai apãrut de nicãieri ºi, fãrã sã-þi fie teamã sau ruºine,
te-am surprins atingind trupul meu gol...
mi-ai simþit indiferenþa ºi m-ai muºcat fãrã milã, înnebunindu-mã...
Ne-am zvârcolit toatã noaptea într-un joc nebunesc!

În zori am adormit în sfârºit, obosit...
Astãzi, când m-am trezit, te-am cãutat indeung, dar nu te-am mai gãsit...
cearºafurile cãzute de pe pat sunt singurele martore ale nopþii trecute.
În noaptea asta mã voi preface cã dorm ºi ......





TE VOI AªTEPTA SÃ REAPARI, ÞÂNÞAR NENOROCIT!

În anul 1994, în cadrul unui turneu de fotbal regional (Shell Caribbean Cup), Barbados întâlnea Grenada. Conform regulamentului partidele trebuiau sã se încheie obligatoriu cu victoria uneia dintre echipe (rezultatul de egalitate era exclus); dacã dupã timpul regulamentar de 90 de minute scorul este egal, atunci partida se prelungește și se aplicã regula morții subite sau a golului de aur, cu importanta precizare cã un gol marcat în aceastã perioadã valoreazã cât douã (astfel încât, practic, vorbim de regula „golurilor” de aur!).

Înaintea întâlnirii Grenada avea un golaveraj superior, astfel încât Barbados trebuia sã învingã musai la o diferențã de 2 goluri pentru a se califica mai de parte. Barbados conducea cu 2-0 și se pãrea cã socoteala de acasã se potrivește cu cea de la piațã pânã în minutul 83 când Grenada a marcat și scorul a ajuns 2-1. La acest rezultat Grenada era calificatã. Înțelegând situația, echipa din Barbados a marcat intenționat un gol în propria poartã, pentru a duce scorul la 2-2. Deoarece meciul nu se putea încheia la egalitate, Barbados a realizat cã doar ducând meciul în prelungiri mai are o șansã de calificare – un singur gol marcat dupã minutul 90 fiind suficient! În ultimele clipe ale timpului de 90 de minute Grenada a încercat în zadar sã înscrie la rândul sãu un autogol, fiind împiedicatã de echipa adversã!

- Alo, casa Turcu?
− Da.
− Domnul Turcu?
− Da...!
− Aici maternitatea.
− Da?!?
− Soþia dumneavoastrã a nãscut un bãiat...
− Uraaa - s-a nãscut Vasilicã, bãiatu' tatii, frumos ºi deºtept, aºa-i pun numele, Vasilicã, sã n-am ambiþie dacã nu!
ªi fuge la maternitate, strigând din drum la toatã lumea cã s-a nãscut Vasilicã, bãiatul lui cel frumos ºi deºtept. Ajunge acolo, intrã, vede pe culoar primul salon, cu o tãbliþã pe uºã: "Copii frumoºi ºi deºtepþi". Deschide uºa, intrã strigând fericit:
− Heeei, Vasilicããã...!
Nimic. Liniºte. "Mãi ce mama dracu'? Nu-i aici...?" Se mai uitã, vede uºa a doua: "Copii urâþi ºi deºtepþi". Ce sã facã, "Bine, dom'le, nu-i frumos da' mãcar e deºtept, îl bagã tata la bãieþii deºtepþi, ãia cu contractele de la guvern..." Deschide uºa:
− Salut, Vasilicã, eu sunt tata!
Pauzã. "Cum, dom'le, nici aici..?" Uºa a treia: "Copiii frumoºi ºi proºti". "Treacã de la mine, îl fac actor." ªi intrã:
− Vasilicã?
Aiurea... Mai departe? "Copii urâþi ºi proºti"... "E, asta e, e urât, e ºi prost, da-i bãiatu' meu, tot l-oi iubi..." ªi:
− Vasilicã...
Vacs Vasilicã.. Uºa a cincea: "Monºtri congenitali, malformaþi, mutanþi, posedaþi, progenituri ale Satanei, 666"... Bagã un cap pe uºã, cu fricã...:
− Vasilicã...?
Nici aici. ªi ajunge în sfârºit la uºa a ºasea - ºi pe uºã scria doar atât:
V A S I L I C Ã

Un neamt pe aeroport in Paris. Vamesul francez se uita la pasaport si il intreaba:
- Ocupation ?
La care neamtul:
- No, no ... just visiting.

Woa ... genial De unde-s baietii astia?

Perfect perceptibil

- Cum te numesti, Domnule ?
- Petru Potopeanu
- Si ce lucrezi ?
- Prepar pesti pentru pulverizat.
- Bine, dar ce anume operatii faci ?
- Pun pestele pe placi, potrivesc placile pe plite, pregatesc patru putini pentru pestele prajit, pulverizez pasta produsa, pun pe pungi.
- Dar de ce vorbesti numai cu "P"?
- Poftim ?
- De ce vorbesti numai cu "P"?
- Pentruca pot pronunta pe P perfect perceptibil.
- Ei, asta e acum ! Pun ramasag ca la intrebarile mele vei gresi.
- Primesc.
- Pe cat ?
- Pun prinsoare pe patru poli !
- S-a facut. Spune-mi ce-ti place sa mananci ?
- Peste, pastravi, plachie, potirnici, prepar piftie piperata, parjoale, pastrama, papricas, papanas, porumbei, pui pane.
- Si ce vin bei?
- Pinot, pelin, porto.
- Si ce desert ?
- Placinte, prajituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
- Dar inghetata obisnuesti ?
- Putin profiterol, parfait.
- Spune-mi cum iti petreci timpul liber ?
- Primavara prefer plimbarile pe potecile padurilor, prin parcuri.
- Dar vara?
- Pescuiesc.
- Si iarna ?
- Patinez.
- Te pomenesti ca poti sa-mi spui o poezie cu litera "P"?
- Pot.
- Asta nu o mai cred. Spune-o !

POEZIA POETULUI PETRU POTOPEANU:
"Prin pustiuri, peste pietre,
Pasari, pilcuri pribegesc,
Parasindu-si puii proprii
Pe pamintul parintesc.
Prima pasare, pilotul,
Plescaia puternic pliscul,
Patina privind pamintul,
Pajistea, padurea, pliscul."

- Bine ! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei cind ai plecat ?
- Paraschiva papusico, pentru prinz pune putin patrunjel pe potirnichi. Pa!
- Vad ca am pierdut.
- Pardon, platesti patru poli pentru pierderea pariului.
- Platesc.
- Pune paralele pe portofel.
- Inca o intrebare.
- Poftim?
- Ce adresa ai matale ?
- Prelungirea Popa Petre 4, parter, plecind prin Pingari, peste pod.

ASA CUM E LA ROMANI!

- Nu vã supãrați, ce se dã aici?
- Nu știu, domnule, stai sã întrebãm.
Întrebarea circulã pânã la primul din rând.
- Nu știu. Mi s-a fãcut rãu și m-am sprijinit de zid. Când mi-am revenit, era deja coadã în spatele meu.
- De ce nu pleci atunci?
- Pãi, acum cã sunt primul...