Din nou atmosfera de meci mare in Stefan cel Mare! Din nou s-a adunat galeria cainilor! Din nou echipa a fost la inaltime! Ce meci! Ce victorie! Ce echipa avem!
Dinamo - Rapid nu promitea foarte mult inainte de start. Este o perioada in care programul exhipelor este suficient de incarcat incat sa ne temem de oboseala. Rivalii jucasera 120 de minute joi in utlma partida. Cu toate acestea, nivelul meciului a fost cu mult peste cel al derby-ului cu Steaua. Am intalnit o echipa care in primele 60 de minute a reusit sa ne puna pe ganduri. Multi eram resemnati la pauza, dar asa cum cantecul galeriei a refuzat sa abandoneze echipa pe intreaga durata a partide, in egala masura si echipa a stiut sa ne rasplateasca!
Ne-am obisnuit ca in ultimul timp PCH sa fie plina. Insa haideti sa vorbim putin "pe bune". Cati din cei care intra in peluza la meciurile mari sunt cu adevarat membri ai galeriei? O spun cu toata raspunderea: maxim jumatate. In peluza sunt doua moduri in care poti sa ragusesti: fie cantand pentru Dinamo, fie (daca esti lider in grupari) tipand la altii si indemnandu-i sa cante. Exista multa umplutura in peluza, fie si pentru simplul fapt ca biletele sunt mai ieftine. Avem enorm de pierdut de pe urma indivizilor care vin in peluza si tac. Este mare pacat. Galeria se aude foarte bine si foarte frumos la TV, dar cand ne gandim ca in realitate potentialul ei este utilizat doar la jumatate... Enigma este ca acesti oameni striga daca este vorba sa injuram Steaua sau Rapidul, ori jandarmii, ori vreun adversar cand este schimbat.
De fapt, vorbind cinstit, ei sunt parte a tribunei. Cand intri in galeriei, daca vrei sa canti, nu te vei aseza niciodata langa gard. Vii cat mai in centru. Te asezi langa gard doar daca vrei sa eviti galeria. Practic, ocupi un loc degeaba. Cred ca ar trebui ca gradena peluzei sa se restranga, sectoarele limitofe ale peluzei sa fie incluse in zona tribunelor.
In fine. Nu vreau sa supar pe nimeni, vreau doar sa evidentiez un fapt cu care nu ne face placere sa ne mandrim.
Aseara am avut adversari pe masura. Anticipam de altfel inca de ieri. Atat in tribuna cat si pe teren, rapidistii au fost un adversar demn de laudat. Evident, in comparatie cu Steaua. Plecand de la abordarea deschisa a jocului, de la fair-playul din teren si terminand cu galeria care a reusit sa se auda chiar si din PCH, Rapidul s-a ridicat la nivelul unui derby care cu siguranta nu a dezamagit. A fost un meci frumos si o atmosfera frumoasa.
De remarcat: acesta a fost primul meci din acest sezon in care numele lui Mircea Rednic a rasunat in tot stadionul. De altfel, performantele sale impuneau acest lucru.
[scris de mine.]
