Ce bună e Dinamo, când nu câştigă ! Asta este ideea pe care o dezvoltă, deloc original, unii presari. Au descoperit şi ei, în sfârşit, că rezultatele contradictorii înregistrate, de mulţi ani, de gruparea din Şos. Ştefan cel Mare sunt demonstraţia logică elementară că echipa şi, implicit, conducerea clubului îşi apără corect şansele. Dar, ce-ar fi fost ilogic în aceeaşi demonstraţie, dacă rezultatele respective nu ar fi fost contradictorii, ci bune şi foarte bune, pe linie? Cine a stabilit că Dinamo trebuie să aibă evoluţii mediocre, pentru a convinge că joacă la fel de cinstit ca oricare altă echipă a campionatului? Citind asemenea idei în gazete, mă întreb, oare ce s-ar alege de principiul prezumţiei de nevinovăţie şi, în genere, de justiţia românească, dacă ea ar fi făcută de ziariştii în cauză ? Pe de altă parte, dacă ei dau semne că, totuşi, încet, încet, le vine mintea la cap, ceea ce nu-i de colea, orişicum, confraţi de-ai lor au rămas ce-au fost şi mai mult decât atât: nişte lichele. Ăştia o ţin langa cu vechile aberaţii şi răutăţi invidioase faţă de succesele dinamoviste, atâtea câte au fost şi mai sunt, că Dinamo, adică, face şi drege, că a câştigat nemeritat, că Neţoiu e mai suspect decât clanul Becali, „că numeroşi arbitri favorizează cum pot pe Dinamo” (zice Somnorosul de la Bârca care (aşa devine vorba!), de când îl cam încearcă ramolismentul, îşi refulează frustrările, săptămână de săptămână, împotriva lui Dinamo, ce altceva să mai atace în jurul lui, de-acum?), că pică frunzele etc., când, de fapt, este evident că bietele frunze sunt tăiate la câini(!) chiar de către lichele, prin redacţiile şi aşa suprapopulate ale intereselor antidinamoviste. Pentru ele, la lichele mă refer, nu contează că Dinamo nu a câştigat vreodată cupe româneşti sau europene prin ingineriile Puterii politice, ei nu vor să vadă că nu Dinamo deţine recordul hilar de “104 meciuri fără înfrângere” şi nici nu li s-a părut ceva suspect când aceeaşi “recordmană” fantasmagorică a luat, numai în obsedanta epocă a tuturor vânzărilor de mamă şi suflet din anii ’90, vreo 6-7 campionate la rând, din cele 22 cu care se laudă. După cum nici anul acesta lichelele de serviciu nu vor să înţeleagă că, spre exemplu, dacă un om tânăr, curajos şi educat ca preşedintele Iacov, de la FC Naţional, nu vrea să se dea la o parte sau să cadă la pace cu căpeteniile super-marii-campioane “en titre”, nu Dinamo are vreo implicare în neputinţa acesteia de a-şi apropia victoria într-un meci care se joacă pe bune. Uite că Naţionalul nu a vrut să facă figuraţie pe teren ca Timişoara (de atâtea ori în ultimii ani) sau ca Farul, astă toamnă. Dacă au existat s-au există încă aranjamente în fotbal, se întâmplă pentru că, din nefericire, asta face parte din fenomenul ca atare, în jurul căruia se învârt multe şi mari interese, ca peste tot în lume. Tocmai de aceea, a veni în aceste condiţii şi a culpabiliza interminabil pe Dinamo doar pe prezumţii de vinovăţie, prezumţii extrase din prejudecata psihopatică a apartenenţei sale malefice la Ministerul de Interne, este dovada inconfundabilă a carenţelor profesionale, educaţionale şi de caracter de care se fac vinovaţi cei ce practică şi îşi mediatizează asemenea exerciţiu comportamental. La urma urmei, să nu-şi facă lichelele iluzii. Dinamo nu are să le demonstreze lor nimic.
P.S. – Am spus zilele trecute că vajnicul antidinamovist Cosmin Băleanu, este incult. Probă de microfon: la meciul „european” din Giuleşti, figurantul ăsta a repetat de două-trei ori, în stilu-i scremut-bombastic, enormitatea „partida a depăşit cu mult graniţele sportivităţii”, deşi evenimentul în sine chiar nu şi-a depăşit decât cu puţin graniţele geografice.
Pupă-Lapte a vrut să spună că interesul pentru partidă a depăşit, prin importanţa ei, graniţele sportului, ceea ce, evident, este cu totul altceva. Dar, ce importanţă mai are? Este el crainic sportiv la televiziune şi-are bani căcălău, măria-ta? Este. Îşi bate el joc de tot ce înseamnă Dinamo, ori de câte îi comentează evoluţiile? Îşi. Importă că nătărăul stă prost cu cultura? Cucu! De-aia zic: du-te la şcoală, Boulene! Nu te mai juca de-a jurnalistica la microfon, că e treabă mare şi eşti penibil. Când stomacul e plin şi, totuşi, creierul aiurează, te duci şi te internezi la Mărcuţa, nu mai apari toată ziulica la televizor, ce Doamne iartă-mă, puţin bun simţ!
P.P.S. – Celor care au citit articolul meu precedent şi vor să ştie, ca şi un tovarăş de-al nostru de pe forum, ce am eu cu „alde Ianke”, le răspund că nu am nimic nici cu Take, nici cu Ianke, nici cu Cadâr şi, cu atât mai puţin, cu cei care provin din Jidova, străvechiul nume al primei capitale a Ţării Româneşti, întemeiată în Evul Mediu Timpuriu de negustorii saşi, coborâţi din Ţara Bârsei, pe vatra vechiului castru roman de la Zidava dacică, de unde îşi trăgea denumirea. Este vorba despre actualul municipiu Câmpulung Muscel, jud. Argeş, zonă din care, cu modestie, mă trag şi eu după tată. Mulţumiţi?