Antrenorul Ioan Andone a declarat că nu înţelege ce s-a întâmplat la faza din ultimul minut de joc al meciului cu Olympique Marseille, când arbitrul întâlnirii, Julian Rodriguez Santiago, a anulat un gol marcat de Dinamo, deoarece fluierase finalul partidei. "În cariera mea de jucător şi antrenor de 20 de ani, nu am văzut aşa ceva. Mingea era în aer şi nu înţeleg cum arbitrul nu a văzut o asemenea fază. Doar în baschet se mai fluieră aşa ceva", a spus Andone, la finalul meciului pierdut, cu scorul de 1-2, în faţa formaţiei Olympique Marseille, în etapa a V-a, ultima, a grupei F a Cupei UEFA.


Ca dinamovist, sunt revoltat. Steliştii si rapidistii zâmbesc probabil, uşor arogant si prea puţin intelegator, gândindu-se la superioritatea relativa a echipelor lor favorite. Spuneam ca sunt revoltat. Nu insa si ilogic. Nu am avut, nici de aceasta data, tăria ultimei secunde. O ultima si remanenta secvenţa a spectacolului fotbalistic modern. Dinamo a ratat Europa pentru ca nu a dat dovada de tărie in ultima secunda a jocului. Ca o componenta intrinseca si obligatorie a valorii. Valoarea este, la rândul ei, o calitate atribuita drept consecinţa fireasca a rezultatului mereu favorabil. A constantei. A determinării din teren. A transpiraţiei de pe tricouri. A execuţiilor decisive bine făcute. A numărului ratărilor incredibile. A scrisnetului din dinţi. A tăcerii in fata microfonului. A umilinţei in fata publicului. A tăriei de caracter. A pasei data mereu înainte. A curajului si forţei ofensive. A zâmbetului modest. A plăcerii jocului. A un-doi-ului fulgerător… Acest summum de trăiri controversate si in aparenta, prea puţin logice in desfăşurarea lor, te suie sau te coboară pe scara fotbalului. Sau a vieţii, daca-mi permiteţi. De cele mai multe ori o comoţie e mai puţin importanta ca un balon trimis după o cursa de 20 de metri exact in braţele portarului uimit. La fel cum o entorsa zdravăna nu poate niciodată contrabalansa doua suturi strecurate, pe final de repriza, printre mâinile unui portar adormit si naiv. Abia după aceea intervine relevant disperarea ultimei secunde. Acea ultima clipa scursa atât de greu pentru arbitrii ruşi. Si atât de rapid pentru cei spanioli. Mai lenta sau mai rapida, ultima secunda ramine insa mereu implacabila.
Andone este, poate, un antrenor bun. Extrem de valoros. Sau Excepţional... Dar el este, in mod cert, un antrenor restanţier. Rămas mereu dator ultimei secunde. Atâta timp cit ramine antrenorul oportunist al primelor 5.399 de secunde, el nu va fi niciodată antrenorul care sa poată sa stăpâneasca si sa imblinzeasca ultima clipa. Pentru ca nu o înţelege. Nu înţelege nici zborul mingiei in aer. Si nici imensa durere pe care a provocat-o, chiar si fara voie, fanilor săi. E treaba lui daca se va considera, in continuare, un mare antrenor. Sau daca alţii îl considera aşa. In urma scurgerii implacabile a ultimei secunde, in mod cert pentru dinamovişti, Andone nu va rămâne decât antrenorul excepţional al unei mari si repetabile dureri. O repetabila povara. A ultimului moment din fotbal. De care el, antrenorul, nu se mai poate detaşa prin declaraţii belicoase. Si nici prin schimbări inspirate făcute înaintea fatidicei clipe. Pentru ca, iată, Rapid a terminat grupa pe locul intai. Tot după scurgerea ultimei secunde...



P.S. Acest rezultat da apa la moara adepţilor oii Dolly. Multe urări si mesaje vor porni din puţul gândirii steliste sau din Giuleşti, din spate, de la triaj. Toate părerile vor excela in sentimente si trăiri pline de un catharsys suburban. Din canal. Si toate vor face referire, indecent, la aranjamentele ce satanizeaza permanent doar pe Dinamo. Sigur, adevărul nu este de căutat acolo unde-l vor salasuit semidocţii de conjunctura. Dar cum sa argumentezi cu putere acolo unde chiar si minuscula secunda te chinuie invariabil doar pe tine? Iar pentru ceilalţi constituie doar excepţia de la o regula generatoare de satisfacţii fotbalistice? Ia vezi Andone, poţi sa le răspunzi tu?

Maestre, daca in loc de Andone ziceai fotbal sau numele oricarui fotbalist sau antrenor era tot acelasi lucru...

La Dinamo nu este antrenorul de vina cat conducerea. Pana acum au vandut tot ce era de vandut. Pentru un tur de campionat sau potolit dar au continuat cu presiunile pe antrenor si umblarea la jucatori... Nu stiu ce antrenor s-ar descurca in aceste conditii...

Povara despre care vorbesti tu, daca vrei s-o pui in carca lui Andone, ar fi la fel de drept ca si cea a pamantului pus in carca lui Atlas sau a lui Prometeu doar pentru simplu faptul ca a adus oamenilor focul...

Pana la urma cea a facut Andone, ne-a redat speranta si bucuria fotbalului spectacolo, ofensiv?

Sigur va pleca si el, si o sa mai treaca iar vreo 20 de ani pana cand Dinamo va mai da cate 5 goluri pe meci fie in Europa sau in Romania... Ando e tinta convenabila, dar ca si Prometeu, are "vina" ca ne-a (re)dat noua muritorilor dinamovisti speranta ca putem fi nemuritori...si ca ne putem bate cu zeii fotbalului...

Pana la urma Ando le-a furat si el zeilor fotbalului ceva: acea victoria cu 5-1 contra celor care au inventat focul cu balonul rotund si acel 1-0 cu Castigatoarea Cupei UEFA....asta ca sa nu mai pomenesc de titlul castigat, cupele sau jucatorii care i-a facut ready, ready pt Borcea, Netoiu & Giovanni doar sa le pune stampila de export...

Vina lui Andone ar trebuie sa fie a noastra a tuturora, dar din pacate ca si Prometeu, unui singur om i se pune toata greutatea responsabilitatii in spate, si-n plus mai sunt trimisi si corbii sa-i manance ficatii... Macar Zeus a trimis un vultur imperial care o facea la ora fixa...

Haita draga, da-mi voie si mie la o opinie personala. Tu probabil ca nu stii cit de mult tin eu la Andone! Cind el arata fundul familiei Ceausescu pe 23 August, intr-o epoca in care un gest ca acesta era considerat moarte sigura, Andone a fost pus definitiv, de noi dinamovistii adevarati, pe un piedestal de pe care nu-l va mai cobori nimeni in veci!

Dar asta-i una, alta-i alta! Daca cineva scrie despre Andone lucruri mai incomode dar reale, nu inseamna ca este definitiv impotriva acestuia. Dati-i voie si lui Turcu sa-si exprime o opinie atita timp cit primele tuturor vin din conturile lui! Andone nu este acum mai putin dinamovist ca acum trei ani. Dar nu putem sa nu observam o continua degradare a jocului echipei! Si nu in ultimul rind al rezultatelor! Andone a ratat anul acesta aproape toate obiectivele!! Daca cineva il poate crede pe Badea atunci cind spune ca Andone si-a indeplinit obiectivele, cind de fapt el a umplut groapa de lacrimi si regerete, inseamna ori ca este naiv ori rau-voitor. Voi poate reprezentati un curent, o anumita factiune dinamovista, un moft sau doar un mic patis-pris. E, pina la urma, optiunea voastra gregara. E mizilicul vostru zilnic consumat alaturi de cinzeaca alb-rosie plina cind cu lapte si miere cind cu cucuta amara. E moftul vostru roman... Dar nu ne interziceti noua, acelora care am intrat de zeci de ani de zile pe Dinamo, platindu-ne cuminti biletul de intrare, care am crescut sub crampoanele lui Sandu Gabriel si sub fentele geniale ale lui Dumitrache, care am ramas pina tirziu in noapte pe 23 August neintelegind de ce nu a putut fi invins marele Liverpool, noua care am prins zile de umilinta pentru Steaua, cind Dudu calca in picioare orgoliul lui Puiu Iordanescu si Dinamo invingea cu 6 - 4 pe acelasi 23 August, noua care furam ceraceafurile mamei ca sa ne facem steaguri cu care mergeam la lupta, nu la mecuri de fotbal pe defunctul stadion Republicii, noua care credem, in veci, in clubul Dinamo mai mult decit in orice nume de antrenor, de conducator sau de general de la Internele resuscitate, noua care nu avem dorinta mai mare decit sa vedem pe Dinamo in Ch.League, deci noua astora multi si anonimi, nu ne cereti sa acceptam ceea ce nu putem vreodata accepta! Adica impostura. Minciuna. Lucrul pe jumatate facut. Scuzele searbade. Fenta facuta numai impotriva muncii continue. Fatarnicia. Lenea. Turismul fotbalistic facut intre doua porti. Simularea efortului. Si nu in ultimul rind, neprofesionalismul ridicat la rang de titlu de glorie. Bill Shankly spunea ca locul unu este totul. Locul doi nu exista! Ce mult mi-as dori ca, mai presus de toti si de toate, sa fie Andone acela care ne va face sa mai ridicam desupra capului un trofeu. Un trofeu ca semn al izbinzii fotbalistice. Si nu al fantei de lumina. De-abia atunci Dinamo va deveni ceea ce el este deja in sufletele noastre: un vesnic cistigator. Un sprijin in tumultul vietii. Un unic reper! Punctul de echilibru pe care se sprijina universul nostru!

miau dat lacrimile sincer

Mai ratusco, tu esti ditamai cocosul... ....recunosc ca si eu am furat un cearceaf.....ce bine ca nu exista un Becali si pe vremurile alea....