Gi-Gi Becali a început războiul cu corupţia din fotbal romanesc de la inaltimea balconului bufonilor! Împotriva arbitrilor – înregimentaţi , zice el , cu arme si bagaje in Ştefan cel Mare – el duce o cruciada dreapta si straşnica. Seamănă a joc erotic consumat la curtea regelui beat. Atuurile lui: Bâlba si Croitoru! Si desigur, loviturile de la 11 m acordate cu largheţe naiva Stelei, de arbitrii corupţi ai lui Dinamo. Grotescul se ridica la pătrat . Monstruozitatea evoluează la paralele. Nu ne mai mira nimic, e-adevărat, atunci când Gi-Gi Becali apare la feluritele televiziuni. Vorbele de duh iau locul duelurilor princiare. Flegma scuipata împotriva duşmanului ştiut sau doar presupus, capata valenţe nebănuite, de săgeata justiţiara, cu vârf ascuţit ros-albastru, iuţeala de viezure si miros de brânza. Efectul e sigur. Mulţimile rid in hohote, insa întotdeauna când si de cine nu trebuie. Etajul bufonilor conduce, in acest fel, tara. Becali, războinicul luminii, a-nceput de mult războiul planetar. Cam de pe vremea răposatului, atunci când nu ştia nimic de existenta lui Coelho si aprea pe post de băgător de seama-adjunct, un bufon, intr-o poza de familie tricolora. De aceea spectacolul îndoielnic ros-albastru trebuie sa continue – mereu mai desfrânat - pina la anularea opoziţiei dominatoare ros-albe. Aceea care iniţial părea sa ii ofere , încurajator, contrapunctul. Încercam sa punem aici unele întrebări incitante. Despre cine guvernează fotbalul romanesc? Despre cit de bine o face? Sau cit de rău ? Sau despre cine este si cine poarta, pina la urma, cu mândrie nedisimulata pălăria bufonului? La o prima si sumara analiza credem ca regele a cedat. Sa fie acesta un semn clar de inteligenta, nebănuita măcar? Bufonul, in schimb, cu mintea odihnita de atâta lectura necitita si oricum inutila, a sesizat legătura intrinseca dintre statutul diferitelor comisii si statul cuminte in banca. De aceea ataca acum la baioneta de lemn. Calare pe calutul–balansoar. Împins cu sârg de arlechinii redactori-minjiti din presa vremii. Adaptându-se aşadar regulilor de seducţie retorica , Gi-Gi vrea mai mult decât tichia de mărgăritar a campionului, atât de râvnita, e drept, si de rivala Dinamo. El vrea, in plus, tricornul de bufon naţional. Si vrea, mai nou, sa-l plimbe un pic cu Maybach-ul pe amicul sau Paulo Coelho. Prieten vechi, argument puternic. Sa-i fie ghid. Si muza. Vom citi poate in curând carti scrise de Gigi Oyelho !? Nicidecum. El măcar de le-ar lectura pe cele obligatorii. Insa doar aşa sesizam ca soarta se amuza…
P.S. Aflam, surprinşi, ca Gi-Gi si Steaua nu mai au datorii la stat !!? Sunt extrem de curios sa aflu cum de s-a reuşit ca un bilanţ contabil de societate sa fie violat incestuos, si societatea sa-si întindă pasivele obosite in patul unui ospătar iar activele sa se odihnească sprintare in staulul unui cioban !? Ne mai miram apoi ca mor oameni in spitale insalubre. Ca nu avem suficiente carti pe băncile şcolilor. Gi-Gi e un exemplu. Alături de Steaua lui…