gașca slugilor proaste
Avem o mică problemă. Aproape toţi, nu doar noi, ziariştii, specie predestinată despicării firului īn patru. După 5-1 cu Everton īncercăm să rămīnem calmi. Lucizi şi cartezieni. Raţionali şi analitici. Reci. Afişăm un optimism rezervat. Evocăm academic dificultatea partidei de la Liverpool, unde gazdele īşi vor dori mai mult calificarea.
Greşim profund, dar nu e vina noastră. Postul prelungit ne-a deformat percepţia şi acum nu putem vedea clar o victorie sclipitoare. Ne este teamă să decolăm pentru că ne-am frīnt prea des aripile. Gata, a venit vremea să abandonăm naibii pesimismul ăsta patentat la Pontul Euxin de prea lucidul exilat Ovidiu! După o iarnă cīt o eră glaciară a venit dezgheţul. Ne putem bucura fără rezerve. O zi, două, trei, cīt dorim. Să ne īmbătăm cu epitete. Să bem şi o bere. Apoi ne vom calma şi vom degusta rezultatul. Vom descoperi plăceri ascunse. Golul lui Zicu, primele reuşite majore ale lui Bratu, metamorfozat īn numai cīteva luni din canar nantez năpīrlit īn cīine rău dinamovist. Dăruirea sinceră a lui Claudiu Niculescu, pīnă mai ieri doar exploatatorul muncii celorlalţi. Voinţa lui Florentin, strădania lui Pleşan. Pīnă şi stīngăciile lui Goian şi Gaev au acum farmecul lor, nu vi se pare?
Hai să nu ne mai cenzurăm! Pentru o perioadă, să fim exaltaţi ca turcii. Sau exuberanţi ca francezii. Ori nebuni ca englezii. Dacă vom reuşi să trăim la intensitate maximă clipa izbīnzii vom fi pregătiţi cu adevărat pentru meciul retur. Calificările nu se construiesc din sublimarea fericirii, ci din trăirea ei pur şi simplu. Everton a fost umilită de Dinamo, fiindcă Dinamo nu s-a lăsat umilită de Everton. E un sofism, dar unul foarte sănătos. Mīndria joacă aici un rol foarte important. Conştiinţa propriei valori de asemenea.
Dinamo trebuie să meargă la Liverpool convinsă că meciul de la Bucureşti nu a fost o īntīmplare. Sau un dar ceresc. Să nu primim gol, şoptesc jucătorii. Ba, nu, să dăm mai multe decīt ei! Să le arătăm că sīntem mai buni decīt ei. Deocamdată la fotbal. Fiindcă a construit o echipă cu o filosofie ofensivă, Andone nu se poate duce pe Goodison Park să omoare spectacolul. Doar aşa s-ar compormite calificarea, printr-un joc meschin. Īn fotbal se īntīmplă multe, minuni şi nenorociri, niciodată īnsă generozitatea nu rămīne nerăsplătită.
17 septembrie 2005
............................................................
Iata cum un Dinamo-Everton realmente stralucitor poate naste si astfel de articole. Bune. Simple. Categoric de reale. Fotbalul este inainte de toate un fenomen mental! Acolo unde arbitrii isi mai baga coada, ceva se rupe, ceva ne departeaza de realitate. Dureros. Dar daca fotbalul s-ar ghida numai dupa vointa din joia lui Dinamo. Daca s-ar raporta doar la incrincenarea unui Everton inrait si incapabil sa inteleaga ce se intimpla cu el. Daca s-ar ghida numai dupa ideea ca trebuie sa fii intotdeauna superior. In fiecare duel. In fiecare disputa individuala. Atunci victoria lui Dinamo - care se va uita cu certitudine, extrem de greu! Socheaza inca. Nu putem intelege cit de multe elemente pozitive descoperim si-acum la revederea partidei! - ar deveni un mod de viata pentru echipele noastre. Cite au, insa, determinarea avuta de Dinamo intr-o seara minunata de Septembrie!? Cite dintre ele cred cu adevarat ca fotbalul se joaca acolo, in fata, la poarta adversa? Adica la gol. Fenomenul ce ne umple viata?
